Cum a apărut cuvântul OK? Cea mai populară abreviere din limba engleză era, de fapt, o glumă

Este probabil cel mai cunoscut cuvânt din lume şi unul dintre cele mai utilizate. Se estimează că s-a răspândit în 600 de limbi şi dialecte. Este greu de stabilit originea precisă a expresiei OK, dar una dintre ipoteze este aceea că ar fi pornit de la o glumă.

Au existat numeroase încercări de a explica apariţia acestei expresii care pare să fi fost folosită prima oară în SUA la mijlocul secolului al XIX-lea. Majoritatea sunt pure speculaţii. Nu pare deloc probabil, din dovezile lingvistice şi istorice, ca OK să provină din expresia scoţiană och aye, grecescul ola kala („este bine‟), indianul „choctaw oke‟ sau „okeh‟ („aşa este‟) sau din francezul „aux Cayes‟ („de la Cayes‟, un port din Haiti). Una dintre teoriile plauzibile este aceea că termenul a apărut în rândul sclavilor negri de origine vest-africană. Acesta reprezenta un cuvânt care înseamna „bine, aşa este‟ în diferite limbi din Africa de Vest.

O glumă între editorii unor ziare

O posibilă explicaţie a apariţiei termenului OK este aceea că s-a format ca o abreviere a lui „oll korrekt‟, o scriere greşită a „all correct‟, care era o expresie folosită în SUA anilor 1830.

Lingvistul Allen Walker Read, de la Universitatea Columbia, SUA, a avut curiozitatea să caute originea lui OK. El a descoperit că în jurul anilor 1830, tinerii din Boston foloseau abrevieri pe care le scriau greşit, intenţionat, pentru a se amuza. Aşa a apărut OW, o abreviere a lui „all wright‟, dar şi OK, o prescurtare pentru „all correct‟ sau „oll korrect‟ scris greşit în mod voit.

Cuvântului a apărut şi într-un articol din anul 1839,apărut în „Boston Morning Post‟, cel mai popular ziar din New England, ca o glumiţă între un editor de la publicaţia menţionată şi un altul de la ziarul „Providence‟. În ziarele americane din secolul al XIX-lea existau majoritatea ştirilor din afara oraşului şi din alte ziare. Răspunsul plin de umor fusese oferit la un articol retipărit din ziarul Providence. În ciuda spaţiului suficient, exista moda abrevierilor. De pildă, în anul 1839, în ziarul „New York‟ a apărut mesajul unei tinere modiste către iubitul ei: „O.K.K.B.W.P.‟. I s-a răspuns cu un sărut şi cu traducerea prescurtărilor ei: „un sărut înainte de despărţire”.

A fost folosit ca slogan electoral

Una dintre primele sale utilizări a fost într-un slogan al Partidului Democrat folosit în timpul alegerilor prezidenţiale americane din anul 1840. Candidatul lor, Martin Van Buren (al optulea preşedinte între anii 1837-1841), care intrase în cursă pentru un al doilea mandat de preşedinte, a fost poreclit „Old Kinderhook‟, după locul său de naştere din statul New York, pentru a evidenţia că este primul preşedinte care s-a născut pe teritoriul Statelor Unite ale Americii după obţinerea independenţei faţă de Regatul Marii Britanii. Susţinătorii săi au format şi „OK Club‟. Fără îndoială, acest lucru a ajutat la popularizarea termenului, chiar dacă preşedintele n-a fost reales.

Pe măsură ce OK s-a răspândit, ajutat de apariţia telegrafului, povestea originii sale a fost subiectul multor speculaţii. „Old Kinderhook‟ a persistat şi au fost de asemenea propuşi diferiţi strămoşi lingvistici din diferite limbi, cu strămoşi din latină, greacă, scoţiană, franceză, finlandeză, anglo-saxonă prin suedeză, mandingo şi wolof. Cel mai persistent dintre aceşti strămoşi a fost cuvântul „choctaw okeh‟, folosit în tribul Choctaw.

Woodrow Wilson, al 28-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, obişnuia să scrie „okeh‟ pe hârtiile pe care le aproba. Întrebat de ce nu foloseşte O.K., a răspuns: „Pentru că este greşit‟. O.K. nu era greşit, nici OK, ok sau okey, care sunt formele dominante, intrate în limba engleză.