De unde vine expresia „spălare de bani“. I-a fost atribuită lui Al Capone, dar are un sens propriu

Expresia „spălare de bani“ este una dintre cele mai folosite în ziua de azi şi desemnează operaţiunea prin care banii proveniţi din diverse infracţiuni devin legali, cu ajutorul unor intermediari şi investiţii. Dar ce legătură au banii cu spălarea hainelor murdare?

Spălarea de bani, ca infracţiune, îi este atribuită gansterului american Al Capone, care investea în afaceri legale, prin interpuşi, bani proveniţi din vânzarea ilegală de alcool, prostituţie, şantaj şi alte infracţiuni. Dar, adevărul este că e la fel de veche precum lumea. De la tâlhari la piraţi şi capete încoronate, toţi au încercat să dea o legitimitate banilor obţinuţi pe căi ilegale. 

Chiar dacă acum are un sens figurat şi desemnează modul în care banii ilegali devin legali, expresia a avut un sens propriu, La un moment dar în istorie, banii au fost spălaţi cu-adevărat.

La începutul anilor 1900, guvernul Statelor Unite ale Americii a realizat că banii pe care îi scotea din circulaţie şi îi trimitea pentru a fi distruşi nu erau deterioraţi, ci doar foarte murdari. Tipărirea unor bani noi presupunea costuri mari, aşa că au vrut să găsească o alternativă mai economică.

Cât costa să speli bani

Spălarea rapidă le-a permis să repună banii murdari circulaţie. Astfel, a fost concepută o maşină specială pentru spălat bancnote, cu un ciclu scurt, care curăţa banii, dar nu îi distrugea şi ei puteau fi folosiţi din nou. În 1916, s-a estimat că guvernul plătea 1,30 dolari pentru a tipări 100 de bancnote, dar numai 30 de cenţi pentru a curăţa 100 de bancnote, astfel încât, în acest proces, guvernul american a economisit o mulţime de bani. Ulterior, aceste maşini de spălat bani au ieşit din uz, iar expresia „a spăla bani“ a câştigat o conotaţie nefastă.

Astăzi, spălarea de bani este definită de Codul Penal ca „schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; ascunderea sau disimularea adevăratei naturi, a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni; dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni“.