Istoria liftului: sus, jos, şi iar sus!
Ţi-ai imaginat vreodată că locuieşti la ultimul nivel, într-o clădire cu 10 etaje, şi nu funcţionează liftul? Deşi urcatul pe scări e sănătos, cei mai mulţi aleg confortul: prin apăsarea unui buton, ajung, fără efort, în faţa uşii de la intrare.
„Toată ziua-n ascensor/ Ori mă urc, ori mă cobor/ Sunt ghidul conducător/ Sus, jos, şi iar sus!“. Aşa sună versurile unui binecunoscut şlagăr românesc. Dar, dacă credeai că liftul este o invenţie modernă, vei fi surprinsă să afli că acesta a fost folosit pentru prima dată în antichitate. Se consideră că primul dispozitiv de ridicare a fost construit de Arhimede, în anul 236 î.Hr. Matematicianul grec a gândit o instalaţie care funcţiona cu ajutorul unui tambur şi al unor scripeţi, acţionat de forţa umană sau de animale.
Liftul zburător
În Evul Mediu, liftul reprezenta o cabină din lemn, folosită atât pentru ridicarea persoanelor, cât şi a greutăţilor la diferite înalţimi. În secolul al XVIII-lea, un astfel de mecanism a fost instalat şi în Palatul de la Versailles, de către regele Ludovic al XV-lea. Liftul purta denumirea de „scaun zburător“ şi făcea legătura între camera lui şi cea a favoritei.
Ascensoare regale
Primul ascensor acţionat cu sistem cu şurub a fost construit de inginerul rus, Ivan Kulibin, şi instalat în Palatul de Iarnă de la Sankt Peterburg, în 1793. Se consideră că acest tip de lift a fost precursorul ascensorului modern. Câţiva ani mai târziu, un alt ascensor Kulibin a fost instalat în palatul de la Arhanghelskoe, în apropiere de Moscova. Treizeci de ani după aceea, un lift având la bază mecanismul şi designul inventat de rus a fost instalat la Londra.
Cu arc, cu aburi
Situaţia s-a schimbat după inventarea motorului cu aburi, folosit şi în mecanismele de ridicare. În 1854, americanul Elisha Graves Otis a prezentat în cadrul unei expoziţii un mecanism care urma să prevină prăbuşirea liftului, în cazul în care cablul se rupea: sistemul se siguranţă cu arc. Câţiva ani mai târziu, Otis şi-a transformat invenţia într-un lift pentru persoane, instalat în 1857 într-o clădire cu cinci etaje din New York.
Intră în scenă curentul electric
Secolul al XIX-lea a revoluţionat istoria ascensoarelor, acestea fiind puse în funcţiune cu ajutrul curentului electric. Primul lift acţionat electric a fost realizat de inginerul german Werner von Siemens, în anul 1880. Cu toate acestea, numărul ascensoarelor electrice a crescut abia 9 ani mai târziu. În 1889, la Expoziţia Universală de la Paris, Turnul inginerului Gustav Eiffel avea 5 lifturi care funcţionau pe bază de abur şi pe principiul hidraulic. Americanul Frank Sprague a adus îmbunătăţiri semnificative liftului electric, introducând controlul la etaje, lifturile automate, dar şi controlul de accelerare a cabinelor. Astăzi, ne bucurăm de lifturi moderne, sigure, adaptate clădirilor cele mai înalte.
Oglinzi, pentru spaţiu şi lumină
Ai observat că toate lifturile au câteva trăsături în comun? Pe lângă butoanele care indică etajele, precum şi cel de urgenţă, lifturile au şi oglinzi. Motivul? La început, ascensoarele urcau mai încet – iar oglinzile le permiteau ocupanţilor să-şi aranjeze ţinuta, în felul acesta timpul petrecut în ascensor părându-li-se mai scurt. De asemenea, oglinzile transformă complet aspectul liftului, oferind senzaţia de luminozitate şi de spatiu.
Ştai că...
liftul Turnului Eiffel din Franţa este dispus vertical, dar circulă pe diagonală? El urmăreşte picioarele turnului.
monumentul american din oraşul St. Louis, numit Gateway Arch, dispune de un sistem unic de lifturi? Cabinele cilindrice sunt legate între ele asemeni unui tramvai. Compartimentele îşi orientează individual înclinarea în timpul urcării sau caborârii.
cea mai mare viteză de deplasare o are liftul din clădirea de birouri Taipei 101, din Taiwan? Acesta urcă 90 de etaje în 37 de secunde, cu o viteză de aproximativ 1.010 m/s (61 km/h).
