Mătasea, ţesătura regilor
Nicio inovaţie modernă în domeniul textil nu poate egala mătasea. E rezistentă, oferă confort termic, are proprietăţi hipoalergenice. Istoria descoperirii şi răspândirii ei abundă în mituri, legende şi poveşti demne de O mie şi una de nopţi.
Legenda împărătesei Leizu
Conform legendei, mătasea a fost descoperită în China, acum 4.000 de ani. Se spune că împărăteasa Leizu, care se juca cu un cocon de mătase, l-a lăsat să cadă, din greşeală, în ceaşca cu ceai. A scos coconul din lichid şi a început să deşire firul delicat. Fascinată de fineţea şi de rezistenţa acestuia, nobila doamnă a pus să se planteze în grădina ei nenumăraţi duzi albi, cu frunzele cărora se hrăneau viermii de mătase – azi cunoscuţi sub numele de Bombyx mori. Din firele subţiri, a pus să se ţeasă un material nemaivăzut, strălucitor, uşor ca fulgul şi dulce la pipăit, destinat doar capetelor încoronate.
Chinezii au exportat timp de milenii stofă din mătase, nu doar în Asia, ci şi pe rute alambicate şi pline de pericole, spre continentul european. Sericicultura – creşterea viermilor Bombyx, în vederea obţinerii gogoşilor de mătase – a rămas însă un secret păstrat cu străşnicie, sub ameninţarea pedepsei capitale. Astfel că romanii au crezut, mult timp, că firul foarte apreciat de ei şi adus de peste mări şi ţări era cules... din copaci!
Pe elebrul Drum al Mătăsii – ruta comercială spre Occident deschisă de chinezi începând cu secolul al II-lea – porneau caravane ce străbateau zone pline de pericole, pentru a atinge coasta Mediteranei. În ciuda interdicţiilor, gogoşile de mătase au fost scoase totuşi clandestin din China. Se spune că Împăratul Iustinian a trimis doi călugări în Asia, în anul 552, şi că aceştia au ascuns în toiagele lor din bambus coconii preţioşi.
Treptat, obţinerea firelor de mătase s-a dezvoltat în centre specializate din Italia şi Franţa. Producţia a atins apogeul în jurul anului 1850, dar apoi a cunoscut un declin considerabil, din cauza apariţiei unei maladii a viermilor Bombyx. În ciuda eliminării bolii, mătasea europeană n-a mai atins niciodată măreţia de altădată. Astăzi, India, China, Japonia, Brazilia, thailanda sunt ţările cele mai mari producătoare de mătase.
