Michelangelo, în relaţii intime cu Papa? Amândoi au fost acuzaţi de homosexualitate
Michelangelo este cel mai faimos artist al generaţiei sale, două biografii despre el apărând pe piaţă chiar în timpul vieţii lui sau la scurt timp după trecerea sa în nefiinţă. Iar filmul "The Agony and the Ecstasy" (1965) ni l-a prezentat pe Charlton Heston ca sculptorul, pictorul şi arhitectul încăpăţânat şi pasionat, care nu se temea să-l înfrunte chiar pe sponsorul lui, Papa Julius al II-lea, jucat de Rex Harrison.
Julius l-a angajat pe Michelangelo pentru mai multe proiecte artistice majore realizate în Roma, printre care s-au numărat atât mormântul papei, cât şi faimoasa Capelă Sixtină. Pelicula cu pricina ni-i arată pe cei doi certăndu-se neîncetat. Chiar aceasta a fost realitatea, cei doi au avut o relaţie tumultoasă sau... plină de pasiune?
Fără doar şi poate, relaţia dintre genialul pictor şi sculptor şi Papa Julius al II-lea era cât se poate de complicată. Istoricul de artă Kenneth Clark a descris situaţia perfect în cadrul seriei difuzate de BBC "Civilisation" (ce poate fi urmărită pe YouTube): "Eroii nu-i tolerează uşor pe alţi eroi".
Ambii bărbaţi aveau personalităţi şi realizări impresionante. Julius era denumit Papa Războinic din simplul motiv că el condusese trupele în război şi, după cum era de aşteptat, avea idei precise şi cât se poate de categorice legate de ceea ce-şi dorea de la artiştii pe care-i angaja.
Britannica susţine că până şi asemenea om a fost nevoit să recunoască un lucru clar - Michelangelo era "un uomo terribile" (n.r. un om îngrozitor), lucru care nu însemna decât că-l considera dificil, arogant şi chiar de temut. Din aceste motive nici măcar relaţia artistului cu rivalul său, un alt pictor de succes din Toscana, Lonardo Da Vinci, nu era deloc plăcută, dimpotrivă, cei doi se înţelegeau chiar mai rău decât Michelangelo cu Papa.
După certuri nesfârşite, Michelangelo a fost plătit cu 10.000 de ducaţi pentru a crea statuile mormântului papei, inclusiv pe faimosul Moise. Cei doi aveau nevoie unul de altul la fel de mult cât se enervau reciproc. Până la urmă, numai Michelangelo era în stare să creeze arta extraordinară pe care o comandase Julius. Şi numai Julius avea banii şi răbdarea de a-l lăsa pe artistul italian să-şi creeze operele sale de artă.
Însă nu toată lumea e de acord că artistul şi angajatorul său se răfuiau non stop.
Site-ul Out Adventures susţine că cei doi bărbaţi erau chiar iubiţi. Se ştie că Michelangelo era atras de bărbaţi, după cum ne informează şi Muzeul Met, lucru vizibil şi în lucrările sale. Artistul avea parcă o obsesie în privinţa nudurilor masculine, a trupului gol de bărbat şi a întregii lui musculaturi.
Mai mult, la 57 de ani, se pare că marele geniu s-a îndrăgostit de prietenul lui, un nobil roman de numai 17 ani, pe nume Tommaso de' Cavalieri. Şi n-a făcut un secret din asta. Artistul şi-a exprimat iubirea pentru acesta în sonete, desene, inclusiv în faimosul desen în care este creionat băiatul ca obiect sexual, Ganymede.
Totuşi, tot Museul Met ne informează că Michelangelo a lucrat într-o perioadă în care existau doar modele masculine, fiind considerat scandalos ca o femeie să se arate dezbrăcată în faţa străinilor. De asemenea, la vremea respectivă era ridicată în slăvi iubirea masculină platonică, femeile fiind doar nişte biete versiuni imperfecte ale bărbaţilor, după cum susţinea Aristotel.
Michelangelo avea priorităţi spirituale în viaţă, iar nudurile lui masculine pot reda sau nu pasiuni fizice. În calitate de catolic devotat, acesta considera sexul în afara căsniciei, fie că era cu bărbaţi sau femei, ca fiind păcătos. Nu s-a însurat niciodată şi susţinea sus şi tare că vârsta îndelungată pe care o atinsese şi starea bună a sănătăţii sale se datorau celibatului său strict.
În ceea ce îl priveşte pe Papă, duşmanii lui l-au acuzat de sodomie, dar acest lucru era des întâlnit la acea vreme. A devenit tatăl a cel puţin unui copil, cu toate că promisese să rămână celibatar pe toată durata vieţii lui.
Un alt lucru care trebuie menţionat e că ambii bărbaţi erau la vârsta maturităţii, în timp ce atracţia unui bărbat pentru altul se întâmpla, cel puţin la acea vreme, doar în cazul unor tineri, adolescenţi chiar, “modă” provenită încă din Antichitate.
Aşadar au fost cei doi renascentişti mai mult decât parteneri profesionişti? Nu se ştie încă răspunsul clar la această întrebare şi e posibil să rămână pentru totdeauna un mister.
Foto - Shutterstock
