Teoria chibritului
Cu toate că încep să dispară treptat din casele noastre, chibriturile sunt încă de folos în excursii sau pentru a aprinde candele şi lumânări, la biserică. Amintesc de vremurile în care erau indispensabile în orice gospodărie.
Primele chibrituri au apărut în Anglia secolului al XIX-lea, în preajma anului 1805. Capetele beţelor din lemn erau acoperite cu sulf şi cu un amestec de zahăr combinat cu clorat de potasiu. Pentru a le aprinde, erau afundate într-o sticluţă cu azbest, tratat cu acid sulfuric. Însă procedeul era periculos pentru utilizatori. La nivel industrial, au început să fie fabricate 7 ani mai târziu. Chibriturile aşa cum le ştim astăzi, au fost realizate abia în anul 1848, din lemn de tei, plop sau brad, îmbibat în parafină şi azotat de potasiu. La capăt, beţele erau acoperite cu sulfură de stibiu şi clorat de potasiu.Se spune că, dacă visezi chibrituri, asta înseamnă necazuri şi certuri în casă, mai ales în situaţia în care sunt împrăştiate. Şi contextul în care îţi apar este important. În cazul în care tu eşti cea care le aprinde, e posibil ca partenerul să te trădeze. Pe de altă partea, când le vezi în vis arzând, asta indică reuşite la serviciu.„Fetiţa cu chibrituri“ este o poveste emoţionantă scrisă de unul dintre cei mai îndrăgiţi autori de basme pentru copii, Hans Christian Andersen. Micuţa, rebegită de frig, vinde chibrituri pe străzile împodobite cu ocazia sărbătorilor de iarnă. În încercarea de a se încălzi, aprinde un chibrit după altul, intrând astfel într-o stare de vis. O întâlneşte aievea pe bunica ei, pe care o roagă s-o ia cu ea în cer. Expresia „a face teoria chibritului“ îi este atribuită filosofului Nae Ionescu şi poate avea înţelesul de teorie de dragul teoriei sau de dădăceală. În cartea „Nae Ionescu aşa cum l-am cunoscut“, Mircea Vulcănescu scrie că expresia provine de la examenul de doctorat al filozofului: „Ce e un individ? Iată, cutia asta de chibrituri. Dacă luăm din ea un singur chibrit, de pildă… (…) are trei părţi, partea de sus, partea de mijloc şi partea de jos. Partea de sus a chibritului are la rândul ei trei părţi: partea de sus a părţii de sus, partea de mijloc a părţii de sus şi partea de jos a părţii de sus.“Poezia „Bunica şi chibriturile“ a fost scrisă de Marin Sorescu şi sună aşa: „Păstra bunica nişte riduri/ Într-o cutie de chibrituri/ Şi numai ce şi le punea/ De câte ori se enerva.“
