Bereta, un accesoriu cu o lungă istorie

Una dintre tendinţele din sezonul rece este bereta. Bereta este un tip de pălărie rotundă, plată, purtată de ambele sexe de-a lungul secolelor. Bereta este fabricată din bucăţi circulare din ţesături tricotate, ţesute sau împletite, ocazional din catifea. Acest accesoriu poate fi decorat cu obiecte, cum sunt ciucuri, pietre, panglici etc.

O mică istorie a beretei

Bereta a început să fie populară în Evul Mediu, fiind purtată de oameni de rând, cât şi de militari. Astăzi, ea este purtată de adepţii stilului retro şi rămâne o piesă care face parte din vestimentaţie în armatele mai multor ţări din întreaga lume.

Dovezile arheologice şi de artă istorice indică faptul că primele variante de beretă au fost purtate de locuitorii din epoca bronzului din nordul Europei, etrusci, aristocraţi englezi precum Henric al VIII-lea, împreună cu baroni şi artişti moderni (Rembrandt-Picasso).

Bereta bască

Beretul modernă "basca" este inspirată de la păstorii care trăiesc pe ambele maluri ale Pirinei, în sudul Franţei şi în nordul Spaniei. Se ştiu puţine despre originea popoarelor basce, iar în provincia spaniolă Vascongadas s-au purtat diferite berete de culoare: roşu în Guipúzcoa, alb în Ávala, albastru în Vizcaya. În cele din urmă, bascii au adoptat albastru, în timp ce berii roşii au fost preluaţi ca parte a costumului folcloric provincial din Navarra. Purtarea de berete negre s-a răspândit în sate în toată Spania, iar până în anii 1920 erau asociate cu clasele muncitoare din Franţa.

Culorile specifice beretei

În timp, beretele au fost purtate din motive politice, militare, religioase şi estetice. Au fost dezvoltate semnificaţii simbolice asociate cu culoarea. Bereta neagră a devenit atât de populară pentru muncitorii francezi, că luptătorii de mişcare de rezistenţă (Maquis) din timpul celui de-al Doilea Război Mondial au reuşit să se amestece în mulţime fără a ridica suspiciuni în rândul forţelor de ocupaţie germane. Bereta neagra a devenit marca Che Guevara, liderul Revoluţiei cubaneze din 1959, şi mulţi dintre urmaşii săi. Un ”che beret” este păstrat la Muzeul Revoluţiei din Havana.

Datorită flexibilităţii sale, bereta a fost ideală pentru uniformizarea militarilor. Iniţial purtată de marinarii francezi din secolul al XIX-lea, a fost adoptată în timpul primului război mondial pentru trupele alpine. Marele câmp britanic Montgomery a popularizat bereta în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca o insignă de onoare pentru unităţile militare de elită.

Încă de la conflictul coreean, beretele au identificat Forţele Speciale ca "Berete verzi", paraşutiştii s-au antrenat să renunţe la liniile inamice (berete maro) şi la Armata Rangers din S.U.A. (ale căror berete au fost schimbate de la negru la maro). În timpul războiului din Vietnam din anii 1960, "Balada Beretelor verzi" a adus în atenţia publicului exploatările şi patrimoniul acestor unităţi curajoase, simbolizate prin capacele şi insignele de pe umăr.

Bereta în prezent

Între timp, bereta a fost inclusă în vestimentaţia feminină. Stilul ei s-a modificat de la an la an, dar respectându-se forma iniţială şi culorile. Beretele se găsesc în diferite modele şi nuanţe, iar anul acesta sunt considerate accesoriul must-have.

Optiunile de purtare a beretei sunt: pe cap (stil halo), plată pe cap (stil de pancake), trasă în jos şi acoperind urechile (versiunea de iarnă) sau pusă diagonal pe o parte (la modă toamna).