Ocupaţii ucise de tehnologie
Astăzi, tehnologia e regină, dar erau vremuri când oamenii făceau mai totul cu mâinile lor. Meserii altădată comune – lampagiu, dactilograf, sacagiu – au dispărut treptat, iar truda meseriaşilor a fost înlocuită cu activitatea maşinilor.
Lampagiu
Pe vremuri,şi în oraşele din târgurile de la noi exista romantica meserie de lampagiu. Acesta folosea o prăjină lungă pentru a aprinde lămpile stradale cu gaz aerian. În poezia Romanţă,a lui Miron Radu Paraschivescu,se aminteşte de această meserie uitată:„O ceaţă cobora uşor,/ Simţeam în suflet un fior,/ Iar lampagiu-n cap de uliţi/ Prindea o stea în vârf de suliţi“. Timişoara în fost,în 1884,primul oraş european iluminat cu lămpi electrice.
Dactilograf
Dactilografia era o meserie foarte populară în rândul femeilor,care ocupau acest post datorită îndemânării şi rapidităţii lor. Volumul de muncă era foarte mare,iar cine greşea o literă,trebuia,cel mai adesea,să o ia de la capăt. O bună parte din actele oficiale – documente juridice,certificate,petiţii-erau obligatoriu dactilografiate. Dacă o dactilografă ieşea în evidenţă prin calitatea muncii sale,era promovată ca secretară. Astăzi,în plină eră a computerelor,munca dactilografelor nu mai este necesară.
Tăietor de gheaţă
Înainte de inventarea şi răspândirea frigiderului,meseria de tăietor de gheaţă era una care dădea... fiori. La propriu! Era practicată doar de bărbaţi şi presupunea tăierea gheţii de pe lacurile şi ochiurile de apă îngheţate şi vânzarea sa,în calupuri,clienţilor.
Vânător de şobolani
Întrucât populaţiile de rozătoare înfloreau prin canalizările oraşelor şi erau sursă de boli şi de infecţii,primăriile angajau persoane care să extermine coloniile de şobolani. Vânătorii se târau prin canale şi prindeau tot ce le cădea în mână. Astăzi,de deratizare se ocupă firme specializate.
Lustragiu
Până prin anii ’30-’40,meseria de lustragiu era extrem de populară. Inclusiv pe străzile oraşelor de la noi,existau persoane a căror ocupaţie era lustruireapantofilor.Lustragiii,echipaţi cu o lădiţă ce conţinea creme,bucăţi de pânză şi un scaun pentru clienţi,îşi aşteptau răbdători muşteriii. Profesia a dispărut după ce au fost inventate aparatele electrice de lustruit pantofi şi apoi cremele de ghete moderne,cu perie şi bureţel. Mai pot fi întâlniţi lustragii în Turcia – unde sunt mai degrabă o atracţie pentru turişti.
Vânzător de apă
Sacagiii alimentau cu preţiosul lichid mahalalele româneşti,lipsite de confortul canalizării şi al apei curente. În Bucureşti,sacaua -un butoi aşezat pe un suport cu două sau cu patru roţi-,cu apă scoasă din Dâmboviţa,călătorea de la un abonat la altul. Chiar şi în perioada interbelică mai erau sacagii,care transportau apă nu doar pentru consum,ci şi pentru spălatul rufelor în gospodării.
Hoţ de cadavre
Nu oricine era făcut pentru acest tip de meserie morbidă-şi ilegală. În secolul al XIX-lea,a studia şi a cerceta un cadavru era un lucru interzis. Cum medicina era în plin având,doctorii şi studenţii aveau nevoie de material didactic. Hoţii erau angajaţi pentru a deshuma corpurile celor recent înmormântaţi,care mai apoi erau livrate universităţilor,pentru studiu. Mult timp,scheletele folosite în scop didactic au fost alcăuite din oase adevărate – astăzi,sunt din plastic.
Legător de cărţi
Cu doar 30-40 de ani în urmă,legătorii de cărţiaveau clienţi cu duiumul. În Bucureşti,oamenii plăteau sume importante pentru a avea în bibliotecă tomuri frumos legate în piele. Şi lucrările de diplomă se aranjau frumos,între coperţi cartonate. Meseria a dispărut aproape de tot:cărţile se citesc şi se aruncă,lucrările de diplomă se fac pe calculator. Apelează la legători doar colecţionarii,care doresc să păstreze aerul de epocă al cărţilor vechi.
Ştiai că….
… momentul de vârf al maşinii de scris a fost în anul 1950? În anul respectiv,media de vânzări a atins în Statele Unite ale Americii 12 milioane de bucăţi.
