Oraşul unde nu ai voie să mori, pisicile sunt interzise, iar noaptea durează patru luni
Într-adevăr, există un asemenea oraş şi nu este prea departe de noi, ci aici, în Europa. Este o localitate cu tot felul de legi şi de reguli bizare, însă nu au nimic de-a face cu vreun cult sau vreo religie ciudată, fiind mai degrabă dictate de motive ştiinţifice.
Oraşul se numeşte Longyearbyen şi este cel mai nordic din lume. Se află pe o insulă, în ţinutul Svalbard al Norvegiei, aproape de deşerturile de gheaţă ale Polului Nord. La ultimul recensământ, din august 2019, numărul de locuitori ajunsese la 2368. Cum trăiesc pe malul Oceanului Arctic, oamenii de aici nu prea ştiu ce-i acela un tricou sau costum de baie. Iernile, tempereturile scad adesea sub minus 15°C, iar verile rareori trec de 5-7°C.
În plus, nopţile polare, când soarele nu ajunge să răsară, durează din 27 octombrie până în 15 februarie. Asta oficial, căci în realitate, muntele care străjuieşte localitatea blochează primele răsărituri timide ale soarelui până la data de 8 martie. În lunile de vară, însă, se întâmplă reversul, adică soarele nu apune timp de 127 de zile.
Cărbune şi seminţe
Longyearbyen a fost fondat şi numit după americanul Longyear, care a pus bazele aici unei industrii a cărbunelui. În anii 1990, când industria a început să dispară şi minele s-au închis, oamenii de aici au învăţat să trăiască din alte ocupaţii, turismul şi cercetările fiind printre ele. Tot în Longyearbyen se află cel mai mare depozit de seminţe din lume. A fost construit în locul unei vechi mine. Aproximativ 800.000 de seminţe agricole sunt depozitate, în condiţii optime, la 120 de metri în subteran. Seminţele pot fi folosite de orice naţie, în cazul unui dezastru.
Legile bizare
Din cauza condiţiilor sale climatice şi a geografiei oraşului, autorităţile din Longyearbyen s-au văzut nevoite să emită câteva legi şi reguli, care probabil nu există în nicio altă localitate din lume. Una dintre ele se referă la pisici. Locuitorii oraşului nu au voie să aducă micile feline în localitate, pentru a proteja puţinele păsări care există în zonă.
De asemenea, femeile nu pot naşte aici. Când le vine sorocul, femeile sunt trimise pe continent, apoi se întorc acasă cu bebeluşii. Nu este o lege în acest sens, dar fiind foarte puţine naşteri, în Longyearbyen nu există o maternitate. De asemenea, alcoolul este raţionalizat aici, iar când ies afară, oamenii sunt obligaţi să poarte o puşcă pentru a se apăra de urşii polari.
Cea mai bizară dintre legi, însă, este interzicerea morţii. Bolnavii terminali sau persoanele grav accidentate sunt trimise pe continent, pentru a nu muri aici. Desigur, dacă se întâmplă să mori, nu primeşti amendă, iar arestul nu mai are rost. Însă trupul neînsufleţit este fie ars, fie trimis pe continent pentru înmormântare.
Decizia de a interzice înmormântările a venit în 1950, când s-a descoperit că trupurile localnicilor care muriseră în urma pandemiei de gripă din 1918, nu începuseră să se descompună, din cauza temperaturilor scăzute. Astăzi, oamenii de ştiinţă se tem că acele cadavrele, după ce au fost conservate de permafrostul în care au fost îngropate, pot conţine tulpini încă vii ale aceluiaşi virus care a ucis 5% din populaţia lumii în secolul al XX-lea.
