Alcoolul mi-a distrus căsnicia

L-am cunoscut întâmplător şi am crezut că vom rămâne toată viaţa împreună. Asta până într-o zi, când dependenţa de alcool m-a distrus şi mi-a luat tot ce aveam mai scump pe lume: familia.

Am avut o copilărie nefericită,cu părinţi divorţaţi şi o viaţă plină de greutăţi. În adolescenţă,am început să fac cunoştinţă cu alcoolul,care mă ajuta să trec peste certurile cu mama şi îmi dădea senzaţia că pot să am totul când vreau. Dar alcoolul mi-a fost şi prieten,şi duşman. M-a ridicat spre cer şi tot el m-a pus la pământ. Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să mă trezesc pe patul de spital. Totul până l-am cunoscut pe el,un tânăr fermecător,care m-a scos din cercul vicios în care mă complăceam.

M-am îndrăgostit într-o secundă

Traian a fost omul care mi-a readus liniştea în suflet. Ne-am cunoscut la o petrecere şi de atunci am ştiut că suntem suflete pereche. În vârstă de 25 de ani,el era din acelaşi oraş cu mine şi lucra în construcţii. Am început să ieşim,să ne cunoaştem mai bine şi să petrecem cât mai mult timp împreună. Pentru o perioadă,uitasem de băutură şi refuzam anturajul periculos. Mi-a fost ruşine să îi spun adevărul despre viaţa mea. După 6 luni de relaţie,m-a cerut de nevastă. Peste un an,un bebeluş frumos cu numele Diana a devenit motivul nostru zilnic de fericire.

Trecutul nu îmi dădea pace

Am jurat să nu mai pun gura pe băutură, nici nu mai simţeam nevoia. Asta până la botezul fiicei noastre,când un pahar de vin a fost păcatul în care am recăzut. Tentaţia era mult prea mare aşa că am cedat. Pe loc,am simţit nevoia să beau mai mult şi aşa am ajuns să nu mai ştiu numărul paharelor. M-am trezit a doua zi la spital,iar soţul meu era extrem de dezamăgit de mine. Mi-a povestit cum a fost nevoit să mă târască,la propriu,afară de la petrecere,totul pe fondul plânsetelor de nepotolit ale celei mici. Mi-a spus că dacă mă mai ating de băutură o singură dată mă părăseşte şi ia şi copilul cu el.

Alcoolul mă ajuta să uit de toate

Cu timpul,relaţia noastră a început să se strice. Traian nu putea să treacă peste ruşinea de la botez şi era din ce în ce mai distant. Am început să ne certăm tot mai des în faţa copilului,iar scenele de violenţă verbală – uneori,şi fizică-mă scoteau din minţi. Mă simţeam extrem de singură,motiv pentru care am revenit la alinarea adusă de tărie. Alcoolul era cel mai bun prieten al meu,mă ajuta să uit de toate şi îmi amorţea suferinţa. Mă uitam plângând la copil şi nu îmi venea să cred că omul de lângă mine ameninţă că mă părăseşte.

Decizia care mi-a schimbat viaţa

Într-o zi,mi-am luat inima în dinţi şi am plecat de acasă cu tot cu fetiţă. Nu ştiam încotro să mă îndrept,aşa că am sunat o prietenă şi am rugat-o să mă găzduiască. Nu am putut nici să adorm de frica soţului meu. Am stat toată noaptea cu o sticlă de vin lângă mine,şi am privit-o printre lacrimi pe fetiţa mea adormită. A doua zi,câteva lovituri puternice în uşă m-au trezit la realitate. Era el,venise după copil. Îl auzeam cum ţipă. Eram speriată,dar am decis să îl înfrunt. Mi-a spus că nu mă va accepta niciodată aşa cum am ajuns şi că sunt un exemplu rău pentru Diana. Au trecut de atunci ani,continui să mă judec cu el în tribunale pentru custodia copilului. M-am internat într-un centru de reabilitare şi vreau să îi demonstrez că nu sunt o mamă degenerată. Fetiţa e motivul pentru care trăiesc. Pe fostul meu soţ nu ştiu dacă îl voi putea ierta vreodată că m-a părăsit atunci când aveam nevoie de el cel mai mult...

Mihaela V.,Piatra Neamţ