Alina Chivulescu: „Încerc să nu mă mai lupt nici cu demonii mei, nici cu ai altora‟
Alina Chivulescu strălucește în sezonul II al serialului „Ana, mi-ai fost scrisă în ADN‟, unde îi dă viață Victoriei, un personaj puternic, pe care îl poți urmări în fiecare joi, de la 20.30, la Antena 1. Actrița reușește să aducă pe ecran o interpretare perfectă, în care sensibilitatea se împletește cu forța interioară. Ne spune mai multe despre felul în care își construiește rolul, despre energia echipei de filmare, despre cariera sa și despre micile bucurii care îi dau echilibru în viața de zi cu zi în interviul acordat revistei „Click! pentru femei‟.
Ai revenit pe micile ecrane după o pauză de câțiva ani. Ai acceptat rapid invitația de a juca în serialul „Ana, mi-ai fost scrisă în ADN‟?
Am avut o discuție de câteva minute cu doamna Ruxandra Ion și cu Radu Grigore care s-a dus până spre două ore. Nu ne mai văzusem de cinci ani, cred. Mi-au povestit despre scenariu, despre ce aș juca. Asta se întâmpla cu un an înainte de începerea filmărilor. Sincer, i-am rugat să nu fie un rol principal, şi cum la barza chioară face Dumnezeu cuib, doamna Ruxandra mi-a zis: bine! (zâmbește)
Ai spus recent că ai avut emoții la revenirea în fața camerei. Cum a fost prima zi de filmare după pauză?
Acum, când citesc întrebarea, pare alint răspunsul meu…era strict îndoiala mea de mine. Am citit primele 15 episoade, am văzut cât de bine e scris…. și acum, când privesc înapoi acest an și acea primă zi… îmi pare rău ca am „ratat‟ bucuria momentului. Sau poate e mai bună acum, când am început cu secvențe mai solicitante.
Ce te provoacă cel mai mult la acest rol și cum te raportezi la personajul tău?
Nu mai iau nimic, nici din meserie, nici din viață, ca pe o provocare. Încerc să nu mă mai lupt nici cu demonii mei, nici cu ai altora. Nu-mi iese, dar încerc. E un rol așa frumos, lucrez cu o echipă care mi-a devenit a doua casă, încât astept scenariul și încerc să ajung cât de bine pot în situația cerută.
Cât din Alina se regăsește în personajul pe care îl interpretezi?
Asta ține de fiecare actor, de ce se serveşte, ce îl ajută. Acum, fără să par prețioasă, aş zice, sper să se înțeleagă bine sensul dorit, că tot din mine e acolo, în scenariu, situația, împrejurarea scrisă de scenarişti.
Cum ai descrie energia de pe platourile de filmare din acest serial?
Am anticipat puțin. Echipa nu trebuie să fie neapărat în cea mai bună relație; când se întâmplă asta, e deja un bonus. Dar să tragem toți în aceeaşi direcție este esențial. Fiecare are zile mai bune sau mai puțin bune, dar îmi amintesc ce spunea profesorul meu, Mircea Albulescu: cel mai bun actor e actorul prezent. Şi prezent înseamnă multe lucruri. Echipa este un câştig! Toți sunt oameni!
Legat de ideea de „destin scris în ADN‟, crezi în astfel de predestinări în viața reală?
Da, chiar cred că da!
Te mândrești cu o carieră de peste două decenii. Cum vezi evoluția ta artistică? A fost un drum neted sau sinuos?
Îmi cer scuze, nu mă mândresc cu nimic. Am încercat, am ratat, am şi reuşit, câteodată. Şi sper să mai fie „drum‟ şi de aici încolo. Memoria noastră este selectivă şi bine face. Raportarea mea de azi la ce a fost e diferită. Probabil că peste un timp voi vedea iar diferit. Important e să fac ce ține de mine.
Ce ți-ai spune astăzi, din postura de actriță matură, ție însăți, cea aflată la primul rol?
Nu ştiu dacă aş fi ascultat atunci. Poate mi-aș fi spus să fiu mai riguroasă şi să am răbdare, dar asta nu am nici acum.
Ai avut vreun moment în care ai fost la un pas să renunți la actorie? Dacă da, ce te-a făcut să continui?
Am mereu mereu astfel de momente. Dar am avut oameni în jur care au crezut în mine.
E o întrebare des pusă, dar nu ne putem abține: film sau teatru? Unde te simți mai acasă?
Din păcate, nu am făcut teatru. Am jucat în câteva piese; dar nu e suficient. Acum, e târziu. Mie mi se par două meserii aproapiate. Cred că teatrul este mai greu.
Care este rolul pe care nu l-ai jucat încă, dar care te-ar provoca complet?
Nu știu să răspund; joci ce poți, ce ți se oferă, dacă reușești. E o piață mică, sunt trei-patru seriale pe piață la un moment dat și sute de actori pe aceeași categorie de vârstă.
Ai vorbit sincer despre nevoia de pauză și regăsire. Ce ai învățat despre tine în acea perioadă de respiro?
Mie pauzele nu-mi fac bine. Când am mintea ocupată, funcționez cel mai bine; acum trebuie să am puțină grijă cu ce o ocup.
Ai momente în care spui „azi nu fac nimic‟ și te bucuri doar de liniște? Cum arată o astfel de zi pentru tine?
Am şi astfel de momente, sigur... atunci le spun celor din jur că sunt în „vacanță‟ sau simplu.. „nu sunt aici‟. Aleg să urmăresc filme sau plimbările pe munte, să simt acel miros de proaspăt. Abia atunci îmi dau seama ce important e aerul.
Cum ai grijă de tine – trup și minte – în agitația zilnică? Ai o rutină de frumusețe și îngrijire preferată?
Încerc să mă mișc cât mai mult. Nu am o rutină anume, consider că fac ce face orice om, dar beneficiul imediat e dat de mişcare.
Ce mesaj le transmiți femeilor care te privesc ca pe o sursă de inspirație?
Nu cred că eu sunt o sursă de inspirație. Ce funcționează la mine e să fiu mai atentă la ce e în jur… cât munceşte o asistentă medicală, cât de dedicată este o învățătoare, sunt „eroi‟ în jurul nostru în orice moment.
@Antena 1
