«Am făcut alegeri conforme cu mine»
Nonconformistă şi cu o voce rezonantă, Alexandra Ungureanu este o prezenţă plină de farmec în peisajul muzical românesc.
A ajuns la întâlnirea noastră punctuală ca un ceas elveţian. Alexandra iese din canoanele unei vedete româneşti şi preferă ca talentul să vorbească în locul ei.Ştiu că ai absolvit ASE-ul,o facultatea a ştiinţelor exacte. Te-ai fi văzut o „corporatistă” care lucrează de la 9 la 18?
Recunosc că,în momentul în care am dat la facultate,îmi „scăpa” finalitatea:ce înseamnă meseria de economist.
Am fost foarte conştiincioasă,am ales varianta de studiu în limbi străine – franceză,dar în momentul în care dădeam ultimul examen la master nici n-am ajuns să-mi iau diploma,am ales colaborarea cu „Crush” şi am hotărât să merg pe „calea muzicală”. Deci băieţii sunt de vină...
Ne ştim de şapte ani,dar grupul a început să imprime în 2005. Atunci am avut primul single şi de-atunci... tot împreună suntem.
Am început să cânt de mică,am participat la diverse festivaluri,asta era atunci „reţeta” în industria muzicală.
Apoi a fost colaborarea cu „Sistem”,unde am devenit cunoscută ca voce,nu ca persoană,ceea ce a contat mai departe.
Eu îmi tot căutam drumul,stilul,locul şi aşa am ajuns la colaborarea cu „Holograf”,unul dintre cele mai frumoase momente pentru mine.
Lansarea adevărată a fost cu „Crush”. Anul ăsta ne relansăm,revenim după o pauză de doi ani.
Nu ne plictisim! Ca într-un mariaj de 25 de ani,ne certăm,ne-mpăcăm,mai lăsăm de la noi. Dar există o chimie. Pe de altă parte,avem şi proiecte separate,şi de aici mai apar discuţii,dar ne înţelegem.
Ce ţi se pare cel mai greu pe drumul consacrării?
Totul e greu:să te lansezi,să găseşti portiţa,să te menţii,să găseşti oamenii potriviţi cu care să lucrezi.
Acum probabil că persoanele care lucrează zilnic la birou şi-şi bat capul cu hârtii,probleme... or să râdă de mine,mulţi cred că este un drum uşor,în care faci bani mulţi fără să depui efort.
Tessy este „copilul” Alexandrei
Da,aproape tot timpul. Depinde unde şi-a trasat fiecare limita până la care poate merge. Eu am preferat să pot dormi liniştită noaptea şi am făcut alegeri conforme cu mine.
De-aia probabil evoluţia mea este mai puţin spectaculoasă,drumul mai anevoios... Lumea muzicii este dinamică şi ţine foarte mult de şansă.
Nu prea vorbesc despre viaţa personală. Cel mai greu moment a fost moartea tatălui meu,în 2007.
O boală necruţătoare l-a doborât în două luni. Am avut o relaţie specială cu părinţii,ei au fost pentru mine ca nişte îngeri păzitori.
A fost incredibil de greu să-l pierd. M-au ajutat şi colegii mei să depăşesc momentul,am adus-o pe mama la Bucureşti... Ea se implică foarte mult în activitatea noastră,este cel mai dur critic.
Deocamdată nu mă simt pregătită să fiu mamă,copilul meu este un căţel. Sunt într-o relaţie de un an şi ceva. Nu ne-am făcut planuri de viitor,acum trăim momentul.
El nu lucrează în domeniul muzical,dar mă ajută. De fapt,toţi prietenii mă ajută,indiferent ce meserie au.
Împreună cu grupul „Crush”
3 lucruri fără de care n-ar pleca de-acasă
– este dependentă de comunicare
–o salvează de gândurile negre,stările proaste
şi rujul preferat
