Cum e să fii tată singur

Despre femei care îşi cresc singure copiii se vorbeşte destul de des, mai ales atunci când ajung în situaţii limită. Dar cum se schimbă viaţa unui bărbat când rămâne părinte unic?

"Copiii îmi dau putere să merg mai departe"

Tiberiu Sofica avea până acum trei ani toate motivele să fie fericit:o soţie minunată şi doi copii adorabili. Un accident în care soţia lui şi-a pierdut viaţa a întors pe dos viaţa acestei familii,iar Tiberiu a trebuit să înveţe să meargă singur mai departe.

Poveste frumoasă,cu el şi ea

Când povesteşte despre soţie şi copii,lui Tiberiu i se însufleţeşte privirea. „Am cunoscut-o pe Violeta când eu aveam 17 ani,iar ea,21. A fost dragoste la prima vedere. După cinci ani,ne-am căsătorit,au venit Eduard şi Robert. Ne înţelegeam extraordinar şi aveam o mulţime de planuri de viitor. Până în ziua aceea...

Viaţa de după,alături de copii

„A fost foarte greu să-mi revin,mai ales că în faţa copiilor trebuia să nu las să se vadă durerea,să mă joc cu ei,să mă port normal. Băieţilor le-am spus că mami e un înger care stă pe umărul lor. Multă vreme,băiatul cel mare (avea 5 ani când şi-a pierdut mama) dădea câte un pupic spre umărul stâng...”,povesteşte Tiberiu. Deşi era implicat şi înainte în treburile casei,a trebuit să înveţe multe,de fapt a trebuit să înveţe să se descurce singur. Îl ajută şi socrii,ce-i drept,dar el este tată cu normă întreagă.

O zi din viaţa unui tată singur

Este,de fapt,o zi obişnuită din viaţa oricărei familii. Îi trezeşte pe copii,le pregăteşte micul dejun,îl duce pe băiatul cel mare la şcoală,pe cel mic,la grădiniţă. Robert rămâne la after-school,unde îşi face şi temele,aşa că seara tati doar verifică lecţiile şi îi mai explică dacă n-a înţeles ceva. A devenit expert la spălatul rufelor,dar încă mai descifrează din tainele bucătăriei. Sfârşitul de săptămână e dedicat plimbărilor,Tiberiu încercând să aloce cât mai mult timp băieţilor săi. „Vreţi să ştiţi ce greutăţi are un tată singur? Aflaţi cum a fost când m-am internat cu Robert în spital. Mi-au spus că nu pot sta într-un salon cu mămicile. Dar cum să-mi las copilul singur? Ce,eu venisem acolo la întâlniri matrimoniale?”,spune,plin de năduf,Tiberiu.

Îmbrăţişarea care dă putere

„Se spune că un copil îşi găseşte alinarea la pieptul mamei. Eu mi-o găsesc la pieptul copiilor mei,îi strâng în braţe şi găsesc puterea să merg mai departe. Este nedrept că ei cresc fără mamă şi realizez că,oricâte eforturi aş face eu,copilăria lor va rămâne ciuntită. De multe ori mi-am pus acea întrebare pe care o auzi la oamenii bătuţi de necaz:„De ce mi se întâmplă mie?”. Priveşte trist pe fereastră:„Viaţa merge înainte,şi eu am cea mai bună motivaţie:Edi şi Robert!”

"Sunt mamă şi tată pentru patru copii"

Gheorghe Brânzei locuieşte în comuna Balş,judeţul Iaşi. Are patru copii frumoşi,dar le lipseşte mama,care a ales acum cinci ani să plece în lume şi să-i lase să se descurce singuri. Întrebat cum a reuşit să treacă singur peste toate greutăţile şi să-şi crească singur copiii,el răspunde simplu:„Am făcut doar ce trebuie să facă orice tată”.

Gheorghe şi-a dorit dintotdeauna o familie cu copii mulţi. Când a cunoscut-o pe Daniela,o fată frumoasă dintr-o comună învecinată,a şi luat-o de nevastă. Au apărut pe rând cei patru copii. Acum cinci ani,mama a plecat cu ei la Târgul Frumos. Cei doi mai mari s-au întors acasă plângând,apoi Gheorghe i-a adus şi pe ceilalţi. Nu voia ca fraţii să crească despărţiţi. „Am încercat de multe ori s-o înduplec să se întoarcă. Am aşteptat o vreme,apoi am hotărât să divorţez şi i-am păstrat pe toţi copiii la un loc”,povesteşte tatăl cu o urmă amară în glas.

„La început,mi-a fost tare greu. Fata cea mică avea doar doi ani jumate. Nu prea ştiam eu treburile femeii în casă,dar cu timpul le-am învăţat. Acum ştiu să fac de toate. Iustina a crescut şi de-acum e gospodina casei. Nu prea mă mai lasă în bucătărie. De fapt,toţi sunt copii cuminţi şi harnici,învăţaţi cu greul.”

Grijile unui tată singur

Nu-i deloc uşor să trimiţi la şcoală patru copii,să le cumperi ce au nevoie. Gheorghe munceşte pe unde poate. Mai are şi alocaţiile. Copiii au înţeles cât de mult munceşte,iar despre mamă le este greu să vorbească. Au văzut-o doar de câteva ori în aceşti cinci ani şi din ochii lor înţelegi cât de mult le lipseşte. Dincolo de greutăţi,cea mai mare dorinţă a lui Gheorghe este să fie toţi sănătoşi. Fetiţa cea mare,Iustina,s-a opărit pe când avea 3 ani şi are nevoie de o operaţie estetică. Băiatul cel mic,de 11 ani,are strabism şi numai cu operaţie se poate corecta. Pentru toate astea,e nevoie de bani,pe care Gheorghe se străduieşte să-i strângă. Nu e trist,ci dârz şi foarte mândru.