Cum îţi câştigi o prietenă pe viaţă
Mulţi spun că prietenia dintre femei nu este decât o iluzie. Şi tu crezi la fel sau îi dai o şansă? Ei bine, poveştile care urmează te vor convinge că prietenia este de genul feminin.
Pe aceeaşi temă:
Dragostea învinge orice obstacol
De-a lungul anilor,întâlnim tot felul de oameni. De la fiecare învăţăm câte ceva. Prietenii,o categorie aparte,ne sunt aproape în orice situaţie. Ei sunt ca aurul pe mâna unei femei frumoase şi este bine să-i preţuim ca atare. În rândurile de mai jos vei afla două dintre cele mai frumoase dovezi de prietenie!
O întâmplare ca-n filme
După cum îmi spune Mihaela (30 de ani),din Panciu,în viaţă nu-ţi trebuie mai mult de un prieten. Şi merită toată aşteptarea,chiar dacă uneori îţi ia mult timp să-l descoperi...
Acum zece ani,Mihaela şi Oana,deşi locuiau la o aruncătură de băţ,aproape că nu schimbau două vorbe. Întâmplarea a făcut că s-au trezit studiind la aceeaşi facultate,în Iaşi. Ba chiar au fost repartizate în camere alăturate la cămin.
Şi totuşi,dacă nu ar fi fost o întâmplare desprinsă parcă din filme,probabil că ar fi rămas simple cunoştinţe. Dar s-o luăm de la capăt.
„În primul an de facultate,l-am cunoscut pe George. Era un băiat drăguţ şi simpatic,de care m-am îndrăgostit la prima vedere. După un an de relaţie,am hotărât să ne mutăm împreună”,povesteşte Mihaela.
Prietenie începută pe un pat de spital
Pe măsură ce timpul trecea,George era tot mai rece,dar Mihaela punea acest lucru pe seama serviciului. Supărată,ea s-a hotărât să plece acasă,la Panciu,pentru a-şi pune ordine în gânduri.
În acelaşi microbuz se afla şi Oana. Maşina a făcut un accident,iar cele două au ajuns la spital. „În cele cinci zile petrecute acolo,ne-am apropiat una de alta. George nu dădea niciun semn de viaţă,iar eu plângeam de supărare”,mărturiseşte Mihaela.
Se întâlneau cu acelaşi băiat
La spital,cele două au început să se destăinuie. Păreau că au aceleaşi probleme în dragoste. „La un moment dat,i-am arătat Oanei o poză cu George şi aceasta s-a îngălbenit la faţă. Mi-a zis că acela e băiatul cu care se întâlneşte şi ea”,spune Mihaela.
Un timp,cele două nu şi-au mai vorbit. Apoi s-au întâlnit şi au pus la cale răzbunarea. S-au amuzat împărţind prin facultate pliante în care sfătuiau fetele să se ferească de George,întrucât acesta ar fi avut o boală venerică.
De atunci,ele au devenit ca două surori. După zece ani,prietenia lor nu s-a destrămat,ba,mai mult,nu trece zi fără să ştie una de cealaltă.
Prietenii ni-i alegem singuri
Loredana mi-a vorbit despre prietenie dintr-un alt punct de vedere. Ea crede că o astfel de relaţie rezistă nu doar în timp,dar că este ca o pavăză împotriva răului.
Povestea pe care ne-o va spune nu a fost lipsită de întâmplări nefericite. Cu mult înainte să devină cumnate,Loredana (36 de ani) şi Lili (38 de ani) se cunoşteau doar din vedere. Pe când Loredana era în clasa a şaptea,cele două s-au întâlnit întâmplător în trenul spre Bacău.
„Parcă ne ştiam de-o viaţă. Din vorbă în vorbă,am ajuns să-i spun totul despre mine şi ea la fel. Râdeam şi ne înţelegeam de minune”,povesteşte Loredana.
O ceartă care părea definitivă
După această experienţă,cele două au luat drumuri diferite în viaţă. Loredana a mers la studii în Bucureşti,iar Lili-la Iaşi. Destinul avea să le aducă din nou împreună peste ani buni,când Loredana s-a căsătorit cu fratele lui Lili.
Cele două au fost parcă şi mai bune prietene,mai ales că erau cumnate.„Mai toată ziua stăteam împreună şi ce era al meu era şi al ei. Soţii noştrii nu-şi puteau închipui că ne înţelegem atât de bine”,mărturiseşte Loredana. Dar cum toate lucrurile bune nu ţin o veşnicie,Loredana nu s-a mai înţeles cu soţul ei şi au divorţat.
În acele momente,când Loredana trecea prin încercări dificile,Lili a luat partea fratelui ei. „Pot spune că mă simţeam ca şi cum aş fi rămas fără cei mai importanţi oameni din viaţa mea. De abia atunci am realizat că dacă nu ai un prieten,ai face bine să-ţi cumperi”,povesteşte Loredana.
Şi totuşi,prietenia învinge
Fără ca nimeni să ştie,Lili a sunat-o pe Loredana şi cele două s-au văzut din nou. „La gândul că aveam să-mi pierd prietena,am învăţat să o preţuiesc mai mult şi am înţeles că nici ei nu i-a fost uşor să se împartă între mine şi fratele ei. Am lăsat deoparte neînţelegerile şi am rămas aceleaşi prietene”,spune Loredana. Ei,ce ziceţi,nu-i aşa că viaţa bate filmul?
