Elena, dansatoare în trupa Andreei Bălan: „Când n-am reuşit să găsesc ajutor nicăieri, mi-am creat singură vindecarea‟
Prin povestea ei, Elena Trincă (Gilly), care de 11 ani face parte din echipa de dansatori a artistei Andreea Bălan, este instructor de fitness şi poetă, vrea să îi inspire pe oameni să nu renunţe niciodată, indiferent de câte obstacole ar întâlni în cale! „Îndrăzniţi să visaţi!‟, îndeamnă cu putere tânăra, pentru că „omul are capacitatea să devină tot ceea ce visează!‟
S-a născut la Giurgiu, iar la 18 ani a părăsit oraşul natal, pentru a-şi continua studiile la Bucureşti. Viaţa nu fusese prea blândă cu ea, a crescut într-o familie disfuncţională, fiind martora şi victima abuzurilor întreaga copilărie. Cel mai dificil însă a fost când mama ei a dezvoltat o tumoare cerebrală, care a făcut ca sunetul salvării să devină o normalitate în viaţa familiei sale. După plecarea la Bucureşti, avea nevoie să se întreţină singură, doar că salariile pentru un student la început de drum erau infime, nu ar fi acoperit nici chiria, aşa că a trebuit să caute soluţii.
A luat primul casting, fără niciun curs de dans
Nu i-a luat mult să-şi descopere pasiunea pentru dans, scenă, lumea artistică. Prietenii îi spuneau că este talentată şi că ar putea să câştige bani din asta. „Mi-am jucat cartea. Am mers la un casting şi l-am luat. Peste trei zile, eram pe scenă, în concert, dansând alături de oameni cu experienţă, lucru care m-a copleşit total. Trăiam în două lumi paralele, a neputinţei, în care eram sufocată de problemele prea mari pentru vârsta mea, şi cea artistică, unde eram admirată şi aplaudată şi unde simţeam că toată suferinţa dispare. În timp, am ajuns să colaborez cu mulţi artişti de top de la noi, am acumulat experienţe prin apariţii TV, în videoclipuri, la premii muzicale. Am luat toate castingurile la care am mers, deşi nu am făcut niciodată cursuri de dans‟, explică cititoarea noastră.
Dansează cu Andreea Bălan de peste un deceniu
Era clar că îşi găsise drumul, simţea asta prin toţi porii. „Mi-am găsit, însă, o a doua familie în trupa Andreei Bălan, alături de care performez de 11 ani. Vreau să-i mulţumesc pentru că a crezut în potenţialul meu şi pentru tot ce am trăit lângă ea în aceşti ani‟, spune cu recunoştinţă frumoasa Elena. În cazul ei, după cum ne-a mărturisit, a fost vorba despre talent nativ şi de extrem de multă muncă. Întotdeauna, repeta în plus acasă, pe lângă orele petrecute în sală. „Aveam o determinare incredibilă, specifică acelor oameni care nu primesc prea mult de la viaţă şi sunt nevoiţi să lupte foarte mult pentru orice lucru mic, pe care alţii îl primesc gratuit. Dansul mă vindeca şi mă ajuta să trec mai uşor peste toate, era o formă de terapie pentru mine şi abia mai târziu am înţeles că atenţia şi aplauzele publicului erau tot strigătul meu de a fi văzută, nesatisfăcut în copilărie‟, continuă tânăra.
Inventatorul saxofonului, cel mai norocos om din lume? A supravieţuit după ce a căzut de la etaj şi într-un cuptor aprins
Mai întâi şi-a pierdut mama, apoi tatăl
La cea de-a treia recidivă a mamei, povesteşte Elena, tumoarea a devenit inoperabilă. Medicul le-a recomandat îngrijire paliativă, dându-i femeii maximum un an de trăit. Un an cât o eternitate de suferinţă! A paralizat lent şi i-au fost luate toate simţurile, pe rând. Ajunsese să cântărească 30 kilograme. La scurt timp, tatăl său a primit un diagnostic crunt: cancer la plămâni, stadiul IV. „În timp ce sora mea o îngrijea pe mama la Giurgiu, eu mă ocupam de tata, la spitalul de pneumologie «Marius Nasta», din Bucureşti. Noaptea mergeam la concerte, de cele mai multe ori mergeam până la Cluj sau Sibiu dus-întors, îmi făceam treaba ca o profesionistă, zâmbeam pe scenă, ajungeam la 5:00 dimineaţa înapoi, iar la 7:00, eram la tata la spital. Însă nu am mai putut face nimic pentru el. La o lună după tata, am pierdut-o şi pe mama. Aveam 24 ani‟, spune Elena cu amărăciune.
Malala Yousafzai, eroina Orientului. Atacată de militanţii talibani, a plătit cu sângele ei dreptul la educaţie
Sportul i-a alinat suferinţa
Abia mai târziu, avea să afle că a trăit mare parte a vieţii într-o depresie funcţională, adică genul acela de stare sfâşietoare şi senzaţie de gol în piept, fără a-i fi afectată în mod practic viaţa. Într-o zi, a început să meargă la sală, dorindu-şi să aibă mai multă grijă de ea. „Acolo, pe banda de alergat, a avut loc o conştientizare. Am simţit că durerea dispare. Acela a fost momentul când m-am îndrăgostit de sport şi când am realizat ce impact pozitiv poate avea în primul rând asupra psihicului uman. Un an mai târziu, aveam diplomă de instructor de fitness. Voiam să inspir oamenii, să-i ajut să se iubească, să îi fac să aibă mai multă încredere în ei‟, mărturiseşte tânăra.
Şi-a aşternut pe hârtie emoţiile reprimate
Odată cu trecerea timpului, simţea că golul pe care l-a lăsat în urmă trauma nu poate fi umplut de nimic. Integrase deja toată povestea, dar nu a permis emoţiilor să iasă afară, le reprimase şi încă trăia în starea continuă de alertă: „luptă sau fugi‟.
„Când nu am reuşit să găsesc ajutor nicăieri, mi-am creat singură vindecarea, poezia – care a apărut din nevoia disperată de a mă regăsi. Am început să aştern pe hârtie ceea ce simţeam când mă cuprindeau stările de tristeţe. Şi, dintr-o dată, părea că nu mai sunt atât de singură. Întoarcerea la sinele meu s-a produs atunci când am avut curajul să «sângerez» prin poeziile mele tot ceea ce nu-mi dădusem voie să trăiesc. Abia mulţi ani mai târziu am avut curajul să public pe reţelele de socializare câteva poezii, unde am primit un feedback incredibil. În 2018, am început să particip la festivaluri literare, concursuri de poezii. În decembrie 2020, în plină pandemie, am reuşit să public primul meu volum de poezii «Gânduri la margine de suflet», la editura Semne. Mi-am dorit să se întâmple atunci, deoarece se împlineau şapte ani de când mi-am pierdut părinţii şi am simţit că este o încheiere a unui ciclu, volumul reprezentând renaşterea mea şi faptul că am reuşit să ies învingătoare din acest trecut plin de umbre‟, încheie Elena povestea de viaţă, care, fără îndoială, bate multe ecranizări difuzate pe marile ecrane.
FOTO: Elena Ştefania Trincă / Instagram: @gilly_elena; @gandurilamarginedesuflet
