Ilinca Băcilă, fostă reprezentantă Eurovision România: „Muzica mea se aude în mall-uri în Germania şi pe plaje în Australia‟
Succesul acestei Heidi a României gravitează în jurul unor importante concursuri de muzică, acum ajungând să facă parte din staff-ul prezentatorilor unui astfel de show.
Cu siguranţă, vă amintiţi de trilurile cu care a făcut furori la „Vocea României“, în echipa Loredanei Groza, iar mai apoi pe marea scenă a Eurovisionului, în 2017, când a reprezentat România în finala de la Kiev, alături de Alex Florea. O performanţă pe care Ilinca Băcilă (23 de ani) a bifat-o înainte de majorat, pentru ca acum să fie una dintre cele mai simpatice prezenţe din culisele Selecţiei Naţionale, ei revenindu-i rolul de prezentatoare TVR în aşa-numita Cameră Verde. Cum se vede concursul Eurovision atât de pe scenă, cât şi din spatele ei ne spune chiar ea.
Tu ai rămas cu eticheta de „fata cu yodelling-ul‟. De altfel, pe Youtube şi Instagram eşti Yodelinca. Te amuză, te flatează, îţi face o publicitate specială titulatura asta? (tu cântând multe alte genuri)
Sunt mândră că sunt cunoscută ca Yodelinca, pentru că aşa m-am lansat. Nu voi uita niciodată de unde am pornit, chiar dacă de atunci am evoluat pe multe alte planuri şi yodelling-ul a ramas doar „cireaşa de pe tort“ în ceea ce mă priveşte.
Cum a început povestea ta cu yodelling-ul, care a fost şi factorul surpriză de la „Vocea României“, care a întors trei scaune?
Am descoperit yodelling-ul când aveam vreo 12 ani, pe Youtube, şi m-am îndrăgostit iremediabil de acest gen atât de comic şi „happy“. Am simţit că mă reprezintă şi trebuie să învăţ să-l stăpânesc, aşa că nu m-am oprit până nu am reuşit.
Ce ţi-a oferit „Vocea României“ în plus faţă de alte experienţe muzicale, în afară de notorietate, te-a maturizat?
Cred că cel mai de preţ lucru cu care am rămas după „Vocea României“ este relaţia mea cu Loredana şi, implicit, toate lucrurile pe care am avut ocazia să le învăţ de la ea şi alături de ea în concerte. Simt că mult din ceea ce fac în prezent pe scenă am dobândit de la ea.
Aţi mai cântat împreună?
Da, chiar anul trecut am intrat din nou în trupa Loredanei, după şapte ani de zile, pentru că îmi era dor să fiu alături de ea pe scenă, fiind complicat pentru artiştii de talie mai mică să ţină concerte în perioada pandemică.
Participarea ta la Eurovision în 2017, alături de Alex Florea, a fost ca o înfrăţire între „Vocea României“ şi „X Factor“ – unde tu ţi-ai încercat norocul înainte de „Vocea României“. Cum v-aţi găsit?
Pe Alex eu nu îl cunoşteam, ne-am întâlnit prima dată direct în studio-ul compozitorului piesei de la Eurovision, „Yodel it“. Nu ne-am plăcut chiar de la început (râde), dar pe parcurs am învăţat să ne înţelegem şi, în prezent, suntem prieteni buni.
Cum a fost experienţa de la finala de la Kiev? Ce te-a frapat, ce a fost diferit faţă de alte scene?
Poate suna ciudat, dar cel mai mult m-am surprins eu. Aveam 18 ani atunci şi am reuşit să duc în spate foarte multă presiune, să mă ambiţionez zilnic să fac vlog-uri, să le montez, să le postez. Am arătat bine mereu, deşi mă machiam şi mă îmbrăcam singură, nu am avut ajutoare. Iar pe scenă m-am descurcat cât de bine am putut eu, dar acolo m-a ajutat mult prezenţa lui Alex. La Eurovision se uită miliarde de oameni. Este un eveniment incredibil de mare, deşi, din păcate, în România nu se ştie asta. Am fost recunoscută pe străzi în Spania, muzica mea se aude în mall-uri în Germania şi pe plaje în Australia, dar nu în România.
Ce uşi ţi-a deschis Eurovisionul?
După Eurovision, am avut concerte în multe ţări ale Europei, am cunoscut mulţi oameni faini şi am rămas cumva legată de acest eveniment, întrucât până anul acesta inclusiv, am participat în fiecare an, având diferite roluri, la organizarea Selecţiei Naţionale.
Se spune că Eurovisionul dă un soi de dependenţă. Iar tu ai rămas conectată la fenomen, cu momente muzicale şi prezenţa în Camera Verde. Văzând emoţiile concurenţilor, nu-ţi vine să mai pariezi o dată pe şansa ta şi să fii iar în competiţie?
Da, clar, este extrem de „contagios“. Bine, la mine ajută şi faptul că am fost mereu fană a concursului, îl urmăresc de când aveam 10 ani, în fiecare an negreşit. Şi tot la fel, în fiecare an, mă bate gândul să particip din nou. Dar am zis-o în nenumărate rânduri, până nu am o piesă care să „rupă“, nu îmi permit să mă întorc.
Puţină lume ştie că tu ai cântat şi cu Filarmonica din Iaşi, la Opera din Cluj şi la Teatrul Dramatic din Braşov. Ar fi muzica clasică o opţiune pentru tine?
Da, iubesc muzica clasică şi chiar am în plan să mă înscriu în toamnă la cursurile de Masterat în canto clasic ale Universităţii „Gheorghe Dima“ din Cluj.
Înţeleg că Alex Florea a lăsat muzica deoparte şi a plecat în Germania, în construcţii, şi că şi pe tine te-ar bate gândul să-ţi încerci norocul peste hotare…
Da, mi-ar plăcea să ajung în afara ţării cu muzica clasică şi teatrul muzical. West End este echivalentul Broadway-ului în Anglia, iar unul dintre visurile mele este să ajung să cânt acolo, în producţii muzicale.
Pe Instagram, ai pus o poză cu iubitul tău, Bogdan, şi în vară spuneai că l-ai lăsat să-ţi aleagă hainele pentru o ieşire pe seară… Spune-ne mai multe despre el.
Bogdan este omul din spatele camerelor. Este sprijinul meu constant şi în muzică, şi în fashion, şi în make-up. Nu este ca restul bărbaţilor, el nu se sfieşte de la a-şi da cu părerea despre cum mă îmbrac sau cum mă machiez şi pentru asta îl iubesc.
Ce-ţi place să faci când eşti doar Ilinca, cea de-acasă?
Îmi place mult să gătesc. Gătesc de când m-am mutat singură în Bucureşti, acum şase ani, iar tehnica mea a evoluat foarte mult. Mai nou, mă pasionează bucătăria indiană şi cea japoneză şi obişnuiesc să experimentez în zona aceasta.
Citeşte continuarea interviului în ediţia cu numărul 5 a revistei „Click! pentru femei‟, pe care o poţi găsi de astăzi la punctele de distribuţie a presei din toată ţara.
Foto: Cristian Bogdan Acatrinei, arhiva personală
