Interviu cu Cătălina Grama Jojo: ”Maternitatea m-a schimbat radical”
Cătălina Grama a debutat în televiziune la numai 14 ani. Şi-a câştigat rapid popularitatea şi simpatia publicului prin apariţia în emisiunea ,,Serviciul Român de Comedie“. Actoria i-a adus multe satisfacţii, dar nimic nu se compară cu rolul de mămică. În interviul care urmează, Cătălina ne povesteşte cum este familia ei, dar şi despre viitoarele proiecte.
La ce proiecte lucrezi?
În prezent, cel mai important proiect al meu este de departe ,,Te cunosc de undeva!“, este ca un comeback pe partea asta de co-medie pentru televiziune, pentru că, după cum bine ştiţi, eu sunt actriţă de comedie şi nu am mai avut proiecte pe zona asta de foarte mult timp. Acum e un fel de reîn-toarcere a mea într-o producţie unde învăţ şi lucruri noi, pentru că pe partea de cântat nu am studii. Ce e foarte interesant în acest proiect este faptul că trebuie să le gestionezi pe toate, atât partea de actorie, şi nu am nea-părat personaje comice de fiecare dată, cât şi partea muzicală, e un întreg act artistic.
Cum eşti ca mamă, permisivă sau mai severă? Cum era Cătălina Grama în copilărie?
Foarte permisivă. Nu pot să fiu se-veră, pentru că mi-am propus să nu fiu aşa. Consider că personalitatea unui om începe să se dezvolte, să prindă contur, încă din primii ani de viaţă. La rân-dul meu, eu am fost un copil cu personalitate şi ai mei mi-au dat voie să mă dezvolt. Îmi vine în minte un moment pe care l-am retrăit acum din ipos-taza de mamă. Când eram mică, am mers cu mama la „Romarta Copiilor“, de unde ea a vrut să îmi cumpere o rochie roşie. Eu, deşi aveam doar trei ani şi jumătate, exact cât are Zora acum, am început să plâng în magazin pentru că îmi doream o fustă galbenă. Mama tot insista, iar o doamnă i-a spus: „Lăsaţi-o să-şi cumpere ce vrea ea, pentru că o va purta cu drag, chiar dacă e foarte mică, e un copil cu personalitate, nu îi îngrădiţi per-sonalitatea pentru că o să vă pară rău mai târziu!“ Anii au trecut, am şi eu un copil de aceeaşi vârstă, am plecat cu ea în Grecia şi în prima seară a vrut neapărat să îşi pună o ro-chie cu un tutu albastru, care nu avea nicio legătură cu seara noastră, era o rochie foar-te elegantă, pe care îmi propusesem eu să o poarte la o cină mai specială. Zora s-a încă-păţânat, şi-a luat singură rochia din şifoni-er şi s-a îmbrăcat cu ea. Aveam mai multe opţiuni, puteam să insist şi să îmi impun punctul de vedere, dar n-am vrut, mi-am amintit de mine şi de mama şi am lăsat-o să meargă în rochia aia de seară, cu tutu, prin tot complexul, în picioarele goale. Am vrut să o las să fie alegerea ei.
Cum te-a schimbat pe tine maternitatea?
Maternitatea m-a schimbat radical, şi în bine, zic eu, pentru că, înainte de a deveni mamă, cea mai înaltă ţintă a mea avea legătură cu profesia pe care o am. Practic, eram cumva obse-dată de asta şi nu ştiam să fac altce-va zilnic decât să muncesc. Fiind un copil care a mun-cit pe platourile de filmare de la o vârstă Maternitatea m-a schimbat radicalfoarte fragedă, nu prea am avut genul acela de adolescenţă cu nebunii, cu multe petre-ceri. Eu am fost mai mereu prin turnee, am învăţat pentru teze în maşină. Am ţinut-o în ritmul ăsta până l-am avut pe Achim. Am încercat să o mai ţin aşa şi după, însă faptul că am avut primul copil m-a transformat într-un fel extraordinar. După naşterea lui Achim, am revenit foarte repede la muncă, iar primele şase luni a stat mai mult mama cu el. Diferenţa a fost că atunci când am năs-cut-o pe Zora eram în afara televiziunii şi m-am bucurat de fiecare moment în parte. Practic, m-am recompensat pentru perioa-da în care am lipsit de lângă Achim. Oricum, şi în cazul lui, după primul an am luat-o mai uşor, nu am mai acceptat proiectele unul după altul. În ultimii ani, am stat foarte mult acasă cu copiii, am gătit, am făcut multe ac-tivităţi, ne-am jucat şi ne-am apropiat foarte mult unii de ceilalţi.
Ce aţi învăţat ca şi cuplu, tu şi Paul, după experienţa de la Asia Expres?
În primul rând, am învăţat foarte mul-te lucruri despre noi. Ne-am dat seama că putem să fim uniţi în orice conjunctură. În general, am văzut că unele cupluri, dacă nu sunt foarte sudate sau dacă au nişte proble-me mai accentuate, atunci când trec prin situaţii-limită lucrurile se complică şi mai mult şi ajung uneori chiar să se despar-tă. Cu noi, lucrurile nu au stat aşa. Au fost mici tensiuni, însă nu în adevăratul sens al cuvântului. Ne-am văzut vulnerabilităţile şi ne-am susţinut când ne-a fost cel mai greu. Noi ne-am întors acasă mai uniţi, şi asta în-seamnă că ne iubim foarte tare şi că ne com-pletăm foarte bine, eu aşa cred despre noi.
Ce calităţi apreciezi cel mai mult la un bărbat?
O să îţi spun ce calităţi apreciez cel mai mult la Paul, pentru că Paul e bărbatul meu, iar aceste calităţi ar putea fi cumva şi gene-ralizate. Paul e un bărbat foarte sincer, cu mult simţ al umorului, atunci când cad, el mă ridică, spunând o glumă, e foarte pro-tector, mă simt în siguranţă cu el. E foarte inteligent, avem ce discuta, pentru că eu am nevoie să am lângă mine un om cu care să am ce să vorbesc. E un tată extraordinar. Faptul că el l-a crescut pe Achim ca pe co-pilul lui biologic şi l-a adoptat sufleteşte, pentru mine a fost extrem de important în relaţia noastră.
Ce părere ai despre opera-ţiile estetice? Ai schimba ceva la tine?
Toată lumea ştie ce operaţie estetică am eu, una singură, de mărire a sânilor, pentru că nu aveam piept deloc şi lu-cram într-un domeniu în care aspectul fizic era de-osebit de important. Dacă mi-ai fi spus să fac asta acum, la 40 de ani, cred că m-aş fi gândit mai bine, pentru că acum am alte criterii pentru ceea ce înseamnă fru-mos şi armonios. Însă la mine s-a întâmplat asta când aveam 19 ani, eram un copil şi am fost influenţată de manageri, de agenţi, de producători ş.a.m.d.
Îţi place să găteşti? Care sunt preparate-le pe care le preferă copiii şi Paul?
Îmi place foarte mult să gătesc, dar nu îmi place să fac asta chiar zilnic, deşi e o re-laxare pentru mine. În pandemie, am făcut asta cam zilnic. Gătesc cu dragos-te pentru familia mea. Am fost învăţată de mică să gătesc. Din păcate, la mine în familie, cei doi copii nu se înţeleg când vine vorba despre preparatele culinare şi atunci găsesc de fiecare dată o cale de mij-loc. De exemplu, Zorei nu-i place carnea, în schimb lui Achim da. Ciorbă şi paste mănâncă amândoi, slavă Domnului, as-tea sunt prin-tre preparatele lor favorite. De unde vine pasiunea ta pen-tru bijuterii.
Cum s-a născut brandul Gramaldy?
Gramaldy s-a născut într-o dimineaţă, pe la 5.00, după ce se încheia-seră două proiecte la care lucram şi mi-am dat seama că trebuie să fac şi altceva. Eu am o pasiune pentru pietre şi bijuterii de când eram copil, colecţionez tot felul de geme. Deocamdată, e un business mic, dar făcut cu pasiune. Am şi făcut un curs de bijutier, la şcoala lui David Sandu, timp de trei luni, în care am învăţat cum se sudează un inel, cum se face o verighetă, cum se ţintuiesc pietrele etc. Am luat asta foarte în serios.
Ştiu că îţi plac animalele. Câte aveţi acasă?
Acum avem două pisici, pe Alba şi pe Neagra, pentru că l-am dat pe Şase, pisoiul cu care ne întorsesem de curând din Deltă, însă a rămas tot în familie; îi mai avem pe Garbo şi pe Poche, o maidaneză şi un York, dar care stau la părinţii mei, pentru că nu îi putem întâlni cu pisicile. La Luceanca mai avem şi un motan vagabond, pe Tano, care ne tot vizitează. Aş fi vrut să avem ceva mai multe animale, dar nu se poate cu Paul, pen-tru că el iubeşte curăţenia, ordinea, iar ele fac puţin deranj (râde).
Cum ar fi o zi perfectă pentru tine?
O zi ideală, dacă vrei, e cu familia mea în vacanţă, oriunde, numai să fim plecaţi, să nu gătesc eu, să nu fac curat eu, să ne bucu-răm şi să ne relaxăm.
Sursă foto: arhiva personală
