Interviu cu Maria Radu

Feminină, delicată, sexy, Maria Radu este o artistă care-ţi transmite prin toţi porii emoţia şi energia cu care cântă.

Anul trecut am fost la primul concert al Mariei Radu. Timp de două ore,am fost purtată cu o energie incredibilă pe ritmuri de pop şi rock şi am dansat până nu mi-am mai simţit picioarele.

Într-o după-amiază arămie de toamnă,m-am întâlnit cu artista la o cafea şi am aflat care este secretul energiei pe care o transmite şi ce o împlineşte în acest moment.

Eşti foarte selectivă cu apariţile tale TV. Nu-ţi doreşti să fii o artistă „bine vândută”?

Depinde ce înseamnă „bine vândută”. În ultimul meu videoclip,am o imagine foarte sexy,de care mă tem pentru că la noi ideea de sexy s-a denaturat şi duce mult spre vulgaritate.

Eu nu văd lucrurile aşa. Vreau să fiu o artistă bine vândută,dar nu cu orice preţ. Faptul că nu apar zilnic la televizor nu înseamnă că nu am activitate.

Chiar am renunţat la anumite apariţii TV care am considerat că nu mă avantajează.

Sunt oricum zeci de mii de oameni care mă urmăresc pe radio,pe internet şi în concerte.  Cât de exigentă eşti cu tine însăţi şi cum se răsfrânge asta în muzică?

Foarte rar sunt mulţumită de mine. Sunt cel mai mare critic al meu. Nu ies din studio până nu simt că totul a ieşit bine.

În plus,raportez totul la publicul meu. Fără el nu exist.

Perfecţionismul mi-a întârziat succesul,nu mi l-a adus! Nu am vrut să cânt orice,nu am vrut să fac niciun compromis!

Am făcut doar ce am simţit în muzică şi în viaţă,în general. Însă nu regret deloc,pentru că mă pot privi în oglindă cu sufletul curat.  

Nu-i drept că artiştii şi alte genuri muzicale nu sunt difuzaţi la radio sau la TV şi eu mă număr printre aceştia.

Anumiţi oameni de radio sunt subiectivi şi pun doar anumiţi artişti şi genuri care le plac.

Din fericire,publicul meu este pe internet şi mă ascultă acolo şi la concertele mele.

După ce m-am despărţit de trupa „Van Noizz”,am vrut să-mi construiesc o carieră solo,dar nu aveam destulă încredere în mine.

În plus,am avut parte de multe uşi închise. Participarea mea la concursul Eurovision şi clasarea pe locul doi au fost confirmările de care aveam nevoie.

Atunci am realizat că publicul aşteaptă de la mine ceva nou.

Mi-e foarte greu,foarte greu să vorbesc despre asta,pentru că au fost foarte multe momente dificile în viaţa mea.

Nu vreau să povestesc despre ele şi cred că lumea nici nu ar trebui să le ştie. Pot să spun că sunt ca ei,am şi eu probleme,dar nu-mi place să le strig.

Cred însă că aceste momente m-au ajutat să fiu mai puternică şi să ştiu mereu ce vreau.

De unde-ţi iei energia pe care o transmiţi pe scenă?

Acum câţiva ani,am renunţat la carne. Pur şi simplu n-am mai suportat mirosul ei. Mănânc mai mult salate,fructe de mare,peşte şi fac foarte mult sport.

Şi noul meu regim îmi dă mult mai multă energie şi un chef de viaţă incredibil.

Ai slăbiciuni „feminine”?

Oh,da! Pantofii sunt pe primul loc. Am o problemă în privinţa asta.

Nu mă pot abţine în faţa unor pantofi frumoşi. Ar mai fi şi genţile,şi parfumurile,dar obsesia sunt pantofii.

Pentru că atunci nu mă simţeam confortabil în pielea mea. Şi nu era momentul.

Am o încredere totală în echipa mea de stilişti şi de fotografi.

Dacă m-ar lăsa să-mi iau echipa şi să fac nişte nuduri artistice,poate că aş accepta.

Mă simt foarte împlinită când sunt pe scenă şi cânt. Legătura mea cu publicul este specială.

E greu să descriu emoţia pe care o simt la concerte când văd cum empatizează publicul cu mine. E ceva incredibil!

Un ceas la care ţin foarte mult şi pe care l-am primit de la primul meu prieten,la 18 ani.

Un alt ceas pe care nu-l port,dar de care sunt foarte legată,pentru că i-a aparţinut tatălui meu.

O bluză foarte frumoasă,pe care o am de la mama.