La o cafea cu... Constantin Zamfirescu
Cu siguranţă nu există un tipar universal. Suntem unici şi fiecare vede lucrurile în felul său. Aleasa îşi primeşte acest privilegiu după diferite criterii, multe pentru unii sau puţine şi frivole pentru alţii...
O starletă de cinema ar fi aleasa unora doar pentru că e frumoasă. Mulţi,probabil majoritatea,din care fac şi eu parte,vor aprecia şi frumuseţea fizică (doar suntem cu analizele oftalmologice la zi),şi cea intelectuală.Cu un pic de şansă,am ajuns într-o zi să o cunosc pe Gabriela,doamna mea. Oftalmologic vorbind,mi-a picat cu tronc din prima,dar eu mişunam pe-acolo cu alte treburi şi nu speram să-mi găsesc jumătatea aşa,haotic. N-aş zice că a fost dragoste la prima vedere. A fost la a doua,pentru că ea a fost prima care m-a văzut.Am intrat unde era şi ea şi,exploziv din fire,gureş şi pus pe bancuri,m-am insinuat încet,dar sigur în gaşca fetelor. Gabriela mea părea interesată,dar stătea în banca ei. Păcat,că eu,unul,eram deja pus pe fapte mari. Credeţi că m-am bosumflat? Deloc! Eram în culmea fericirii. Asta voiam şi,fără să caut,asta am găsit. Era perfectă.Ieşisem dintr-o căsnicie în care diferenţa de vârstă a fost critică. Cu Gabriela mă potriveam. Am privit-o pe ascuns,vezi Doamne,să văd dacă-i plac bancurile mele. Ce ochi superbi,punctul ei forte,ce zâmbet minunat,mâini delicate,gesturi fine de doamnă,ce să mai spun!Până aici făceam parte din gaşca persoanelor care aleg cu ochii. Şi credeţi-mă,am ales bine. Ea să fie oare? Să fi găsit în sfârşit fata pe care o căutam? Da! Ea era! Am schimbat numerele de telefon şi,cu ceva reţinere greu disimulată,dus am fost. În acea perioadă,timpul nu prea îmi aparţinea. Fericirea a fost că lucram la Teatrul Giuleşti,la o staţie de tramvai de casa Gabrielei. Am simţit nevoia acută să o sun. Şi bine am făcut! Nu prea îmi găseam cuvintele,dar m-au găsit ele pe mine. Şi aşa a început totul.De atunci,visăm împreună şi,când aniversăm întâlnirea noastră,rememorăm tot ce v-am destăinuit şi încă multe altele. Au trecut peste noi 12 ani,cu bune şi cu rele,şi vor mai trece încă mii de vieţi,şi tot asta voi răspunde dacă mă întrebaţi:„Da! Ea e aleasa!“. Pentru ea am scris prima şi poate ultima poezie de dragoste.
