O colecţie de vieţi salvate
La secţia ORL a spitalului „Grigore Alexandrescu“, doctoriţa Mioriţa Toader a adunat o colecţie inedită: zeci de obiecte cu o istorie greu de imaginat. Despre ce este vorba ne povesteşte chiar colecţionara.
La prima vedere,nu înţelegi ce au în comun arcurile de la cârligele de rufe,bateriile de ceas,clipsurile de prins părul,cruciuliţele de diverse mărimi,broşele,o mulţime de nasturi şi monede,boabele de porumb sau de grâu... şi lista poate continua.
M-a lămurit şefa secţiei ORL a spitalului „Grigore Alexandrescu“ din Bucureşti:toate au fost extrase din urechile,nasul,gâtul sau plămânii copiilor. Prima reacţie este să te amuzi şi să rămâi uimit de ingeniozitatea copiilor.
Băieţeii sunt mai năzdrăvani
De aproape zece ani,adună obiectele extrase de la micuţii pacienţi,iar în colecţia doctoriţei Toader (care se măreşte cam cu un kilogram pe an) găseşti cam tot ce e prin gospodărie.
„Majoritatea cazurilor sunt copii între 1 şi 3 ani,iar băieţii sunt mult mai inventivi. Chiar ieri am avut un caz foarte dificil,un băieţel a aspirat un vârf de compas,care s-a înfipt în plămân. Aproape trei ore a durat până am reuşit să-l extrag. Am mai avut un caz,o fetiţă care a înghiţit un fluier care a ajuns în plămân şi când vorbea fluiera”,povesteşte dr. Toader.
„Fiecare obiect din colecţie reprezintă o viaţă salvată. Dacă le-aş fi păstrat pe toate,colecţia ar fi fost mult mai mare,dar pe multe dintre ele le-au cerut părinţii,probabil să le păstreze amintire. Din fericire,nu am avut niciun deces în toţi aceşti ani“.
Părinţii au partea lor de vină
Obiecte care par absolut inofensive pot deveni,cu imaginaţia copiilor,arme letale. Mai periculoase decât boabele de fasole introduse în nas sau ureche sunt seminţele sau obiectele care sunt aspirate,blocând căile respiratorii.
„Le spun tuturor părinţilor să nu dea copiilor jucării care se dezmembrează,obiecte mici,alimente de genul:alune,seminţe,fistic,nuci,pentru că,în timp ce mănâncă,pot să plângă sau să râdă şi pot aspira mâncarea. Nu lăsaţi copiii mici în grija fraţilor mai mari,sunt totuşi nişte copii şi ei. Iar dacă aveţi curte,nu lăsaţi niciodată copilul nesupravegheat“.
Povestea unui medic pasionat
Când m-am întâlnit cu doctoriţa Mioriţa Toader mi-au atras atenţia ochii:mari,albaştri,de o extraordinară blândeţe. „Am ales specialitatea asta pentru că mi-a plăcut. Am intrat din prima la Medicină,la concurenţă mare,atunci erau 14-16 candidaţi pe un loc,acum nu e nici măcar unul/loc. De 23 de ani fac medicină,iar de 15 ani sunt medic specialist. Nu am copii „personali”,am un soţ care e neurochirurg (cred că e cea mai grea specialitate) şi mii de copii pacienţi“. Ciudata colecţie a fost scoasă în lume pentru prima oară anul trecut,în cadrul expoziţiei inedite de colecţionari – „Collecting Collectors”,şi a trezit interesul vizitatorilor.
