Pe urmele cerceilor
Femeile au căutat dintotdeauna metode prin care să-şi pună în valoarea frumuseţea, iar bijuteriile au făcut mereu parte din arsenalul lor de seducţie. Aşadar, nu este de mirare că cerceii au o istorie bogată.
Cu 2.500 de ani înainte de Hristos,femeile sumeriene se lăudau cu podoabele lor pentru urechi. Iar în Egiptul antic,cerceii erau purtaţi atât de femei cât şi de bărbaţi. Arătau ca nişte bumbi care străpungeau lobul urechii. Partea bombată era decorată cu sticlă colorată sau cu bucăţi de jasp,o piatră semipreţioasă.
La marinari,cerceii atestau că purtătorul a făcut înconjurul pământului sau că a traversat ecuatorul. Piraţii mai credeau că găurile în urechi duceau la îmbunătăţirea acuităţii vizuale. Aşadar,purtau cercei,pentru a împiedica astuparea găurilor. Pe de altă parte,aceste bijuteriiputeau reprezenta şi o monedă de schimb,în caz că purtătorul naufragia într-un loc necunoscut.
În secolul al XVII-lea,bijutierii au creat sticluţele de parfum care se atârnau la ureche. Micile recipiente înmiresmate aveau rolul de a masca mirosurile,mai ales că în acea perioadă doamnele din înalta societate nu obişnuiau să îşi facă baie foarte des.
În trecut,cerceii din aur erau consideraţi ca având puteri vindecătoare. Se credea că ei alungă durerile de cap. În acelaşi timp,despre argint se ştia că are proprietatea de a îmbunătăţi circulaţia sângelui. Astfel,nu erau rare situaţiile în care o persoană avea atât un cercelde aur cât şi unul din argint.
Tot în vechime,se spunea că răul intră în corp prin orice orificiu. Prin purtarea cerceilor erau alungate spiritele malefice.
