Se iubesc de o viaţă!
Într-o vreme când căsătoria pare de modă veche, două cupluri ne demonstrează că iubirea poate înfrunta timpul, necazurile şi tentaţiile, reuşind să păstreze ceea ce le-a unit din prima zi.
Cine n-ar vrea să ajungă să sărbătorească nunta de argint şi chiar de aur,alături de nepoţi şi de strănepoţi? Prea puţini ajung însă la o asemenea bucurie.
Să fie de vină nenorocul,neînţelegerile,greutăţile vieţii? Ce-i face pe unii să reuşească? Aceleaşi întrebări ne-au făcut şi pe noi să încercăm să aflăm mai multe chiar de la sursă.
Pe urmele unei scrisoriAcum câteva luni,am primit la redacţie scrisoarea lui Ştefan Migleczi din Râmnicu Vâlcea. Ne povestea că are 96 de ani şi că la mijlocul lunii iulie a împlinit alături de soţia sa nu mai puţin de 62 de ani de căsătorie,pe care i-au sărbătorit împreună cu copiii,nepoţii şi strănepoţii.
„Am avut o viaţă echilibrată,dedicată familiei şi serviciului,astfel încât bucuriile şi necazurile noastre s-au aşezat pe drumul dintre casă şi locul de muncă. Alături de soţia mea,Rosalia,îmi doresc să fim un bun exemplu de longevitate”,scria domnul Migleczi,ceea ce ne-a trezit dorinţa de a-i afla povestea.
În ciuda problemelor de sănătate,Rosalia şi Ştefan nu şi-au pierdut jovialitatea. S-au cunoscut la puţin timp după cel de-al doilea război mondial,pe când el venise în Bucureşti,unde locuia cu chirie.
Rosalia era croitoreasă la Teatrul Naţional,el-strungar la o fabrică pe care,într‑o bună zi,a ajuns
s-o conducă.
Era în 1948 când au decis să se căsătorească.„Ne legau iubirea,respectul şi faptul că voiam să ne facem un rost. Nu înţeleg de ce acum tinerii se despart! Poate mentalitatea lor... Totuşi,cred că nestatornicia îi face să divorţeze”,spune domnul Migleczi.
Dumnezeu le-a dat pe rând doi copii,apoi doi nepoţi şi tot doi strănepoţi,iar acum ceva timp s-au mutat la Râmnicu Vâlcea,să fie mai aproape de fiul cel mare.
Scrisoarea domnului Migleczi a coincis cu o altă poveste uimitoare,a soţilor Lili şi Ion Alexe. De ce uimitoare?
Pentru că prima oară când Ion a văzut-o pe Haricleea,alintată de toţi Lili,el avea 14 ani şi ea doar şapte. Era sora mai mică a unui prieten,Octavian.
Ion a plecat la facultate,la Bucureşti,şi viaţa părea că le despărţise drumurile. S-au întâlnit din nou după zece ani,la Ploieşti,unde Ion era angajat ca inginer în aceeaşi întreprindere cu Octavian.
Aşa a redescoperit-o pe Lili,acum o domnişoară frumoasă. S-a îndrăgostit pe loc de ea,iar într-o zi de august s-au căsătorit.
Au împreună două fiice,Emanuela şi Cristiana,care au venit pe lume la doi ani distanţă,în prag de an nou,vestindu-le părinţilor bucuria unui nou început.
,ne povesteşte Ion Alexe.
Pe 6 august,Ion şi Lili Alexe au împlinit 45 de ani de căsnicie. I-am întrebat cum poţi trăi atâţia ani cu un om.
„Dincolo de dragoste,care este frumoasă la început,trebuie să ştii să ai răbdare,să tolerezi defectele celui de lângă tine,să treci cu tenacitate peste necazuri şi să profiţi cât poţi de fiecare moment de bucurie”,ne zice Lili Alexe.
Acum,după o viaţă împreună,cei doi nu-şi doresc decât să fie sănătoşi,ca să-şi vadă nepoatele mirese. Acelaşi lucru le dorim şi noi,împreună cu cele două fiice,Emma şi Cristiana.