S.O.S. copiii dispăruţi!
Ce-o fi în sufletul copiilor când fug de acasă? Numai ei ştiu. Dar şi părinţii lor sunt fie chinuiţi de teamă, fie de remuşcări. Cât despre finalul fiecărei poveşti, pentru unii se termină cu bine, pentru alţii, cu adevărate tragedii.
La Centrul român pentru copii dispăruţi şi exploataţi sexual (Focus) din Bucureşti,munca nu se termină niciodată.
Telefoanele sună într-una şi asistenţii încearcă să-i liniştească pe părinţii copleşiţi de necaz. Întrebările curg,orice amănunt contează şi poate fi hotărâtor pentru găsirea copilului.
Toate datele ajung imediat la Poliţie,care începe căutările. Dintre copiii dispăruţi,o parte se întorc acasă şi episodul fugii rămâne o amintire fără urmări.
Pentru alţii,lucrurile iau o turnură dramatică şi numai Dumnezeu mai poate face minuni...
Ce rămâne în urmă
În sediul „Focus“,cel mai impresionant lucru este o tablă cu poze,agăţată pe perete. Câte fotografii,atâtea cazuri nerezolvate,în ciuda eforturilor depuse pentru recuperarea copiilor.
Poliţie,voluntari,familie,toţi lucrează împreună,dar nu reuşesc totdeauna.„În cele mai multe cazuri,când căutarea copiilor eşuează,familiile nu fac faţă dramei şi se destramă. S-au înregistrat chiar tentative de suicid şi tendinţa de a-i neglija pe ceilalţi copii”,ne povesteşte Tatina Florea,angajată a instituţiei amintite.
În aşteptarea unei minuni...
Un caz nerezolvat este cel al lui Dumitru Adrian S.,din Capitală,dispărut în 21 februarie 2007. Copilul de cinci anişori plecase cu tatăl la pescuit.
Într-o clipă de neatenţie a tatălui,micuţul a dispărut. Nu se ştie nici acum ce s-a întâmplat cu el,dar căutările continuă.
Părinţii n-au încetat să spere. În schimb,au decis să-şi trăiască separat drama şi au divorţat. În aceeaşi situaţie se află şi cazul lui Cristian A.,din Turnu Măgurele,care a dispărut de acasă pe 2 aprilie 2007,în anul când împlinea 15 ani.
Eforturile disperate ale părinţilor n-au reuşit să le aducă înapoi copilul. Mama încă îi sărbătoreşte ziua de naştere şi cu greu a reînceput să-şi trăiască viaţa.
Ne-a spus că vrea să rămână în viaţă ca s-o găsească băiatul când se va întoarce acasă.
Ce spun statisticile
Până la data de 20 mai,„Focus“ a semnalat un număr de1.937 de copii dispăruţi. Până în acest moment,1.609 cazuri au fost soluţionate,iar 239 încă sunt monitorizate.
Din acest total,1.778 au fost plecări voluntare ale copiilor de acasă sau din sistemul de protecţie socială.
Numărul minorilor dispăruţi este tot mai mare. Drept dovadă,presa prezintă tot mai multe cazuri.
Găsită după aproape un deceniu
Vasilicăi S.,în vârstă de 16 ani,îi era frică să le spună părinţilor că este însărcinată şi a fugit la Constanţa. Verişoara ei a sunat la „Focus” şi astfel a fost găsită şi adusă acasă.
De aici încolo,a fost ajutată să intre din nou în familie. Un caz excepţional este cel al Cristinei L.,din Bucureşti.
Ea a dispărut de acasă la vârsta de 4 ani,în anul 2002,şi a fost găsită în luna februarie a acestui an,într-un centru de plasament,unde a fost înregistrată cu alt nume.
S-au sfârşit astfel 9 ani de căutări. Bucuria le-a fost fără margini. Acum încearcă să trăiască normal,ca o adevărată familie.
În caz de dispariţie a copilului...
... raportează cazul sunând imediat la Centrul Focus 116000 şi la Poliţie 112. Apelurile nu costă.
Încearcă să-ţi aminteşti de îmbrăcămintea şi de obiectele personale care erau în posesia copilului la momentul dispariţiei şi descrie cât mai detaliat cum arăta copilul în ziua dispariţiei (aspect fizic,îmbrăcăminte).
Precizează dacă cel mic are semne din naştere sau cicatrici. Este important să-ţi păstrezi calmul şi mintea cât mai lucidă ca să poţi colabora cu cei care încearcă să dea de copil.