Terapie pentru suflet, din dragoste de mamă
În ultima vreme, tot mai multe femei se reîntorc la îndeletnicirile bunicilor noastre: croşetatul, tricotatul, cusutul. Am stat de vorbă cu trei femei şi am aflat că, dincolo de dorinţa de a se exprima pe sine, au ales lucrul de mână pentru că reprezintă o adevărată terapie pentru suflet.
Claudia: de la jurnalism, la lecţii de tricotat
Claudia Popliceanu (35 de ani) a început să tricoteze acum şapte ani şi de atunci, spune ea, nu se mai poate opri.
În căutarea echilibrului
Era angajată ca redactor într-o agenţie de presă, dar, din clipa în care în viaţa ei a apărut Sofia, a renunţat la carieră şi s-a ocupat de educaţia copilului. Pe când fetiţa avea doi ani, a început să tricoteze din curiozitate, mai întâi căciuliţe şi pături, apoi rochiţe şi jucării, iar acum realizează pulovere, veste şi şaluri pentru adulţi. Produsul final îi dă o stare de bine, de echilibru.
Ceea ce ştie împarte cu alţii
Ca să înveţe împletituri mai sofisticate, Claudia urmărea filmuleţe postate pe internet. Acum a început să alcătuiască singură astfel de lecţii, pe care le filmează şi le distribuie online, pe canalul ei de youtube ,,Tutoriale Handmade“, ca să înveţe şi alţii să tricoteze. Filmuleţele ei au ajuns să aibă mii de vizualizări. A primit chiar şi cereri de a organiza cursuri plătite, dar ea a refuzat. Spune că şi-ar dori să-şi împărtăşească experienţa, în mod gratuit, ca să se simtă împlinită.
Jucăriile senzoriale, pasiunea Cristinei
Cristina Barbu (39 de ani) a simţit nevoia unei ocupaţii speciale pentru sufletul ei, în timp ce era în concediu de maternitate.
Cărticele pentru simţuri
Cristina este o mamă care s-a dedicat celor doi băieţi ai săi, de 3 şi de 7 ani, şi care a simţit nevoia să-şi canalizeze cumva energia creatoare. Aşa a apărut proiectul ,,Mama şi bebeluşul“, o cărticică senzorială cu 10 file, plină de elemente care stârnesc curiozitatea micuţilor între 5 luni şi 7 ani. Cărticele provoacă simţurile bebeluşului: sunt atractive atât din punct de vedere vizual, cât şi din punct de vedere tactil. Prin joacă, micuţii îşi dezvoltă abilităţile motrice, reuşesc mai uşor să închidă fermoare, nasturi, arici, să lege şireturi, explică Cristina. Piesele sunt decupate din fetru (pâslă din lână presată), bumbac, iută. Realizarea unei astfel de cărţi durează aproximativ 7 zile. Imagini şi filmuleţe cu lucrările Cristinei le puteţi găsi pe pagina ei de facebook Greendot.
Ajută copiii bolnavi
„Bunica avea o maşină de cusut veche, Ileana, care nu funcţiona niciodată cum trebuie. Dar, chiar şi aşa am cusut din paltonul ei un ursuleţ, pe care l-am îmbrăcat într-o salopetă de blugi“, îşi aminteşte Cristina. Acum, peste ani, ea reuşeşte să meşterească, pe lângă cărţi educative, şi păpuşi îmbrăcate cochet. Pentru fiecare jucărie are nevoie cam de 8-10 ore. Tot ceea ce crează este testat mai întâi de copiii ei. Cristina a realizat comenzi şi pentru copii cu ADHD şi cu autism: „Am gândit pentru ei diferite puzzle-uri, îi învăţ să aranjeze corect literele într-un cuvânt“, spune ea. Visează să-şi deschidă o afacere şi să trăiască din ceea ce îi place.
Oana croşetează ca să se recreeze
Oana Doboş (32 de ani) a învăţat să mânuiască o croşetă de la mama şi bunica ei, apoi de la orele de lucru manual din şcoala generală.
Antrenament pentru creier
S-a reapucat de croşetat acum cinci ani, când i s-a născut fetiţa. A vrut să-i facă hăinuţe unice, aşa cum îi făcea şi ei mama. De profesie economist, aplică acum cunoştinţele de matematică la alcătuirea schemelor pentru croşetat. Pe lângă faptul că este o ocupaţie pentru suflet, activitatea îi antrenează bine creierul, spune ea. Se simte fericită de fiecare dată când vede copii purtând hăinuţele făcute de mâna ei. Ea postează imagini cu lucrările ei pe pagina de facebook Crosetate.
Sfaturi pentru începători
Împreună cu alte şase doamne, Oana a înfiinţat un grup pe facebook - CROCHET, please!, cu peste 22.000 de membri, unde oferă sfaturi pentru începători. Am rămas surprinsă să descopăr printre lucrările ei cizmuliţe, espadrile şi tenişi, realizaţi cu o simplă croşetă şi cu un ghem de aţă. „Îmi place să folosesc fire de calitate, să le combin şi să le dau viaţă“, spune Oana. Iarna e ocupată cu căciuliţe şi fulare, iar vara, cu rochii şi bluziţe.
Casetă: Ce spune specialistul
Anca Donţu, psiholog principal în cadrul Asociaţiei Române pentru Psihoterapie Psihanalitică
„Lucrul manual poate fi o terapie utilă pentru persoana care suferă de anxietate: trebuie să se concentreze asupra sarcinii respective, ceea ce înseamnă că îşi mută atenţia de la simptomele neplăcute, fizice şi emoţionale. Acesta este un prim efect liniştitor. Faptul că din mâinile sale iese un obiect concret îi dă o satisfacţie, o împlinire, care echivalează cu senzaţia de control – opusul stării de anxietate, asociată cu lipsa controlului asupra emoţiilor şi a propriei vieţi, în general.“
