Meseria copilului poate fi aleasă în funcţie de aptitudini

Ce îţi doreşti să te faci când vei fi mare? Iată o întrebare pe care toţi am primit-o atunci când eram mici. Acum îţi poţi ghida copilul spre meseria ideală în funcţie de aptitudinile sale.

Dezvoltarea vocaţională la copii reprezintă însă suma tuturor elementelor la care suntem expuşi în copilărie:modele parentale şi sociale,activităţi şi jocuri. Psihologul Yolanda Creţescu ne învaţă cum să descoperim potenţialul copiilor noştri şi cum să îl stimulăm,astfel încât să dezvoltăm din copilul creativ un adult responsabil,aflat în consonanţă cu cele trei elemente importante din viaţa sa:sinele,familia şi viaţa profesională.

“Modelele pe care le avem în copilărie şi la care suntem expuşi dictează,de fiecare dată,abc-ul vocaţional,structura de personalitate şi tiparul comportamental. Odată ce suntem expuşi de mici unor profesii din perspectiva acţiunilor adulţilor,ne vom canaliza sau vom alege să reţinem în viaţă acele aptitudini şi atitudini faţă de muncă. Dacă avem un părinte care este obosit,preocupat,stresat,chinuit de munca lui,atunci copilul nu-şi va lua nici meseria ca model,nici abilităţile sau aptitudinile pe care acel părinte le exersează în exces. Şi asta deoarece copii îşi culeg modele din experienţe pozitive. În schimb,dacă îşi va percepe părinţii echilibraţi,relaxaţi şi liniştiţi în raport cu locul de muncă,atunci copiii îşi vor dori să fie ca mama şi ca tata”,afirmă Yolanda Creţescu,psiholog şi coordonator al Centrului Vocaţional de Dezvoltare Armonioasă Happy Minds.

Pe lângă aceste modele,există şi anumiţi stimuli care îi vor încuraja pe copii să îşi descopere potenţialul şi să îl fructifice,sub coordonarea şi supravegherea parinţilor şi a unui personal specializat în acest sens. Yolanda Creţescu afirmă că orientarea vocaţională,care presupune conturarea unor abilităţi,poate începe de la vârsta de 2 ani,odată cu conştientizarea propriei indentităţi,şi până la vârsta de 10 ani. Iată ce îi sfătuieşte pe părinţi!

Ce să faci şi ce să nu faci pentru a contribui la dezvoltarea vocaţională armonioasă a copilului tău:

1.       Expune-ţi copilul la cât mai multe activităţi.Este foarte important să îi dăm ocazia celui mic să experimenteze cât mai multe activităţi,astfel încât să îşi dezvolte propriile abilităţi. Cu cât se va implica într-o gamă mai largă de activităţi,cu atât va avea şanse mai mari de a descoperi ce îi place cel mai mult,la ce este cel mai bun şi ce îi aduce satisfacţiile cele mai mari. Acest lucru îi va asigura dezvoltarea personală şi conştientizarea propriilor valori şi aptitudini.

2.       Stimulează-i potenţialul,oferindu-i contextul potrivit pentru a se desfăşura. Creşa,grădiniţa şi centrele de zi care pun accent pe dezvoltarea vocaţională sunt locurile ideale pentru ca cei mici să îşi exerseze aptitudinile dobândite. Jocul de roluri este o metodă neconvenţională,practicată de cele mai multe ori de cei mici din instinct,prin care se joacă de-a medicul,de-a pompierul sau de-a construcţiile şi prin care,îşi conştientizează de asemenea,propriile aptitudini.

3.       Încurajează-l şi acordă-i credit.Atunci când vine acasă de la grădiniţă sau de la şcoală cu o realizare care îi confirmă orientarea vocaţională dobândită până în acel moment,oferă-i atenţia cuvenită şi încurajezează-l astfel încât,pe viitor,să persevereze şi să obţină rezultate bune în continuare.

             4.       Nu îl obliga să facă ceea ce nu ai putut tu să faci!Întâlnim de multe ori în familie o nereuşită parentală satisfăcută prin expunerea copilului la ceea ce şi-ar fi dorit adultul neîmplinit profesional să facă. Dacă eu,ca părinte,nu am putut să fac balet,atunci îmi voi duce copilul la balet,dacă eu nu am avut abilitatea limbilor străine,îmi voi duce copilul să înveţe limbi străine. Nu îl obliga să facă ceea ce nu ai putut tu să faci dacă aceasta nu este dorinţa lui. Ţine cont de aptitudinile sale şi orientează-l către ce i se potriveşte.

5.       Ni îl nişa pe anumite activităţi.Chiar dacă observi că cel mic este foarte bun la matematică spre exemplu,este important să îl laşi să descopere şi celelalte domenii. S-ar putea să fiţi amândoi surprinşi să descoperiţi că profilul umanist,artele sau sportul pot fi şi mai interesante.

6.       Nu îl ţine acasă,ci în mijlocul copiilor.Lasă copilul printre copii pentru a se bucura de noi jocuri,prietenii şi divertisment. Interacţiunea cu semeni de vârsta sa,încă de mic,îi asigură o dezvoltare armonioasă către o persoană sociabilă,integrată în grup,cu şanse de reuşită pe termen lung.

Spune-mi ce aptitudini are copilul tău,ca să-ţi spun ce meserie va avea

Astfel,dacă ai ţinut cont de sfaturile psihologului şi ai încurajat orientarea şi dezvoltarea vocaţională a copilului,poţi să estimezi,în funcţie de aptitudinile dobândite ale celui mic,ce meserie ar fi potrivită în viaţa de adult. Iată câteva tipare sugerate:

1.    Copilul justiţiar,adultul mediator.Dacă trei copii se ceartă şi unul ia iniţiativa de a-i împăca,manifestând în acelaşi timp un spirit justiţiar,este posibil să îi fie potrivită meseria de mediator.

2.    Copilul dominator,adultul leader.Dacă un copil are tendinţa de a fi dominant în relaţiile de joacă,atunci acela are potenţialul de a deveni un leader,fiindu-i potrivite meserii de conducere sau coordonare.

3.    Copilul empatic,adultul medic.Dacă un copil este empatic cu partenerii de joacă privind starea de sănătate a acestora,se preocupă de ei atunci când s-au accidentat,atunci poate fi uşor orientat către meserii socio-medicale.