Povestea prieteniei dintre iluzionistul Houdini şi Sir Arthur Conan Doyle, creatorul detectivului Sherlock Holmes

Pe scriitorul Sir Arthur Conan Doyle şi cunoscutul iluzionist Harry Houdini îi lega o prietenie despre care puţini ştiu. Modul în care au ajuns să se apropie mai mult este o poveste destul de interesantă.

Ce a dus la această prietenie? Se pare că Doyle l-a păcălit pe iluzionist şi l-a făcut să creadă că dinozaurii erau încă în viaţă în anul 1922. Sir Arthur Conan Doyle era un scriitor prolific care credea în spiritism. Acest fapt a dus la întâlnirea cu Houdini care i-a combătut pe toţi cei care susţineau această mişcare. O farsă i-a făcut să se apropie mai mult decât se aşteptau la început.

De ce a fost cucerit Sir Doyle de mişcarea spiritistă

Spiritismul a fost o mişcare care s-a extins în Statele Unite ale Americii în timpul şi după Războiul Civil. Se ţineau sesiuni la Casa Albă în care se susţinea ideea că cei care au murit pot comunica cu cei vii. Implicarea lui Doyle a început în anul 1894 când s-a alăturat Societăţii britanice pentru cercetare psihică, o comunitate care a investigat fenomene paranormale. Doyle s-a ataşat şi mai mult de mişcare după ce fiul său a murit în Primul Război Mondial. A susţinut că fiul său a comunicat cu el.

Pe de altă parte, Harry Houdini, un iluzionist renumit pentru faptul că a realizat numere de evadare periculoase, a dispreţuit spiritismul atât de mult, încât, de-a lungul anilor `20, a expus mulţi şarlatani care se dădeau drept medii care pot comunica cu cei trecuţi în lumea de dincolo.

Houdini i-a întins o cursă lui Sir Doyle

Sir Doyle a ajuns în SUA în anul 1922 pentru a susţine prelegeri despre spiritism. Anticipându-i sosirea, Houdini l-a invitat la reuniunea anuală a Societăţii Magilor Americani. La primirea invitaţiei, Doyle a fost sceptic cu privire la intenţia acestuia, temându-se de ridicolul pe care ar putea să-l suporte din cauza credinţei sale în spiritism. Cu toate acestea, a acceptat cu bucurie oferta, ba a adus cu el şi ceva deosebit, dovada reală că dinozaurii nu numai că au existat, dar şi că mai trăiau în acei ani.

Doyle avea să ruleze pentru cei adunaţi la întrunire o parte dintr-un film alb-negru cu dinozauri care se luptau. După aceea, a refuzat să răspundă la oricare dintre întrebările celor prezenţi. Le-a spus doar că ar fi înţelepţi să-şi păstreze mintea deschisă atunci când este vorba despre necunoscut.

Mai târziu, Sir Arthur Conan Doyle şi-a descris filmul într-un articol apărut în publicaţia „New York Times”, în iunie 1922. În articol, a inclus o scrisoare către Houdini în care afirma că totul fusese doar „o farsă”. Porţiunea de film pe care Doyle l-a prezentat magicienilor în acea zi făcea parte dintr-o peliculă de animaţie bazată pe una dintre cărţile lui, numită „O lume dispărută”,pe care urma s-o lanseze.

„Am fost de acord cu orice, cu excepţia spiritismului”

În ciuda faptului că farsa i-a apropiat, Houdini şi Doyle n-au putut să sepună de acord în privinţa practicii spiritismului. Doyle s-a decis să meargă într-o vacanţă cu soţia sa, Lady Jean, în Atlantic City, şi l-a invitat pe Houdini să li se alăture. Cei trei au participat la o şedinţă privată în care s-a încercat contactarea iubitei şi regretatei mame a lui Houdini. Pentru a-l face pe prietenul său se îndoiască, Houdini a acceptat să participe. Cu toate acestea, experienţa a fost un eşec. Detaliile incorecte despre mama sa i-au întărit scepticismul lui Houdini. Prietenia dintre cei doi domni a durat doar 2-3 ani. După moartea lui Houdini provocată de un accident în anul 1926, Sir Arthur Conan Doyle părea plin de resentimente: „L-am admirat foarte mult şi nu pot înţelege cum a sfârşit un om atât de tânăr. Am fost prieteni grozavi. Am fost de acord cu orice, cu excepţia spiritismului.”

FOTO: Shutterstock