Prinţesa Charlène a vrut de 3 ori să fugă de căsătoria cu Albert de Monaco? Motivele care au împiedicat-o să se elibereze
După Lady Diana, succesoarea lui Grace de Monaco este cea mai tristă prinţesă. Să fie şi ea o victimă a blestemului aruncat asupra familiei Grimaldi?
Sunt luni bune de când Charlène de Monaco nu a mai fost văzută în public şi singurele veşti despre ea ne parvin online, cu mesaje postate pe contul său oficial de Instagram, multe preluate din comunicatele Palatului. Chiar şi aniversarea sa de 44 de ani a fost sărbătorită, pe 25 ianuarie, cu un mesaj video constând într-un colaj de fotografii vechi şi noi, ca un CV filmat, menit să o întărească pe perioada în care se reface într-o clinică medicală, unde a fost internată în noiembrie anul trecut. Tot acest mister legat de dispariţia Prinţesei de Monaco din prim-planul mediatic de aproape un an de zile şi apariţia sa unică, în tot acest timp, în câteva cadre surprinse pe aeroportul din Nisa, înfăţişând-o slăbită şi palidă, face ca totul să pară o poveste fabricată de staff-ul Palatului, pentru a masca adevăratele probleme ale familiei Grimaldi. Doar n-ar fi prima oară când maşinăria de PR s-ar activa pentru a salva imaginea princiară a playboy-ului Albert de Monaco!
Oficial, Charlène a plecat, în martie 2021, în Africa de Sud, pentru a participa la funeraliile regelui poporului Zulu, după care s-a alăturat unei campanii împotriva braconajului rinocerilor. Numai că acolo s-a ales cu o complicată infecţie ORL, pentru care a avut nevoie de câteva intervenţii chirurgicale la nivelul sinusurilor şi de vizite repetate la spital, care au pus-o în imposibilitatea de a zbura. După ce s-a refăcut, aceasta s-a întors în Monaco, în dimineaţa zilei de 8 noiembrie, doar cât pentru a-şi revedea copiii şi a fi reinternată într-un centru de recuperare din Elveţia, unde, chipurile, e tratată pentru epuizare fizică şi mentală. Din acest motiv, nici măcar pe 10 decembrie Charlène nu a putut fi alături de gemenii săi, Jacques şi Gabriella, în ziua în care aceştia au împlinit şapte ani.
O nuntă cu lacrimi
Fire discretă şi retrasă, Charlène a avut mereu o aură de tristeţe, mai ales după ce a devenit, în iulie 2011, soţia lui Albert de Monaco. Cumva e de înţeles, de vreme ce, după frumoasa ceremonie nupţială organizată chiar în grădina palatului, unde Charlène a păşit ca o mireasă a colecţiei Armani, în rochia sa cu voal lung de 20 de metri, a trebuit să facă faţă proceselor de paternitate ce-l vizau pe Albert, zvonurilor cum că soţul ei şi-ar fi întâlnit amanta chiar în preajma căsătoriei lor, precum şi răcelii cu care a fost primită în sânul familiei princiare – care i-ar fi convenit ca Albert să rămână celibatar şi să-şi lase unul dintre nepoţi pe tron.
Se spune că mireasa ar fi aflat de aceste probleme chiar după logodna din iunie 2010 şi că ar fi încercat de trei ori să fugă de căsătoria cu Albert, în luna de dinaintea nunţii. Prima oară s-a întâmplat la Paris, unde trebuia să meargă la proba rochiei de mireasă, când a citit în ziare că Albert ar fi avut un copil conceput în timpul relaţiei cu ea – practic, un al treilea moştenitor neoficial, în afară de ceilalţi doi despre care Charlène ştia deja, anume Jazmin Grace, născută în 1992 din relaţia cu americanca Tamara Rotolo, şi Alexandre Coste, născut în 2003, provenit din relaţia cu însoţitoarea de bord togoleză, Nicole Coste. Simţindu-se jignită, Charlène s-ar fi „refugiat“ în ambasada Africii de Sud din Paris, dar a fost „convinsă“ să se întoarcă la Monaco. Nerenunţând la planul ei de-a fugi, în aceeaşi lună a vrut să scape în timpul Grand Prix-ului, numai că paşaportul i-a fost confiscat de către anturajul prinţului. Şi, chiar cu două zile înainte de marele eveniment, Charlène reuşise să-şi rezerve un bilet cu destinaţia Africa de Sud şi aproape a ajuns la aeroportul din apropiere de Nisa, înainte de-a fi interceptată şi întoarsă din drum de către oamenii lui Albert. Doar era în joc o nuntă de 100 de milioane de dolari australieni şi statutul lui Albert, pe care Parlamentul îl voia însurat şi cu copii, altfel trebuia să-i lase tronul lui Andrea, fiul cel mare al surorii sale, Caroline Casiraghi.
Profil de luptătoare
Charlène Lynette Wittstock era obişnuită cu competiţia, dar nu în saloanele palatului şi nici în dormitor, ci în bazinele olimpice. Născută în Rhodesia (actuala Zimbabwe), într-o familie de imigranţi nemţi, căutători de diamante, disciplina şi fairplay-ul au fost dintotdeauna un stil de viaţă pentru ea, crescută de o mamă profesoară de înot şi fostă săritoare de performanţă şi de un tată director de vânzări. Ea şi fraţii săi mai mici, Gareth şi Sean, au crescut înconjuraţi de natură şi de dragostea pentru animale, peisajul schimbându-se când părinţii au decis să se mute în Africa de Sud şi să-i trimită să studieze în Benoni, Johannesburg şi Pretoria. Pentru Charlène, însă, era clar de câţiva ani că drumul ei va fi în sportul de performanţă, aşa că a abandonat studiile la 16 ani şi a participat la numeroase concursuri. În 1996 a câştigat Campionatul de juniori din Africa de Sud, iar în 1999 a câştigat cupa la probele de 100 m spate, 100 m liber la Jocurile Panafricane (ANOCA). În 2000, s-a alăturat echipei de înot feminin din Africa de Sud la Jocurile Olimpice de la Sydney, de unde a plecat fără nici un titlu olimpic, însă în acelaşi an, a avut mai mult noroc la întâlnirea internaţională de înot de la Monaco, unde a câştigat medalia de aur la 200 m spate – cursă care a adus-o în vizorul lui Albert de Monaco! Cariera ei a atins apogeul în 2002, când a câştigat trei medalii de aur la Cupa Mondială şi medalia de argint la Jocurile Commonwealth de la Manchester. Din păcate, o accidentare a ţinut-o departe de bazine câţiva ani şi, chiar dacă şi-a reluat activitatea în 2005 (anul în care a reluat legătura cu Albert, după moartea Prinţului Rainier) şi s-a calificat la Jocurile Olimpice de la Beijing 2007, a decis să renunţe definitiv la cariera sportivă. Cu puţin timp înainte de căsătoria ei cu Prinţul Albert al II-lea, Charlène şi-a anunţat planurile de a deveni ambasador global pentru Olimpiada Specială.
Un model de eleganţă, dar nu şi pentru supuşi
De când a devenit prinţesă, Charlène de Monaco nu a dezamăgit niciodată prin apariţiile sale. Este un veritabil etalon de stil şi eleganţă, după ce staff-ul princiar a început să şlefuiască din înotătoarea mai puţin preocupată de modă o demnă urmaşă a idolatrizatei Grace Kelly. Însă imaginea atât de bine fasonată a Prinţesei nu poate ascunde, în ochii snobilor monegasci, trecutul ei comun. În Monaco, ca şi în Franţa, originea este totul! „S-a dovedit, măcar, că este capabilă să se reproducă“, au comentat unii, acizi, după naşterea gemenilor Jacques şi Gabriella, pe 10 decembrie 2014.
Blestemul familiei Grimaldi
„Niciun Grimaldi nu va avea o căsnicie fericită“, sună blestemul aruncat de o tânără abuzată de prinţul Rainier I, în secolul al XIII-lea, care a sfârşit arsă pe rug pentru vrăjitorie. După secole de îmbolnăviri subite, mariaje nefericite şi relaţii adulterine, dinastia Grimaldi avea să-şi piardă şi cea mai frumoasă stea, fosta actriţa hollywoodiană transformată în Prinţesa Grace, care a decedat la 52 de ani într-un accident de maşină. Câţiva ani mai târziu, fiica acesteia, Caroline, a rămas văduvă după ce soţul ei a murit într-un accident cu barca. Iar acum, gurile rele dau ca sigur un divorţ între Albert şi Charlene şi spun că boala misterioasă a lui Charlene e tot o lovitură ocultă.
