În interviul oferit de Marius Urzică în exclusivitate revistei „Click! pentru femei‟, fostul gimnast de performanţă şi-a exprimat regretele privind evoluţia gimnaştilor români la cea de-a 32-a ediţie a Jocurilor Olimpice de la Tokyo, amânată cu un an din cauza pandemiei de COVID-19, şi speră că la viitoarele Jocuri Olimpice să poată participa şi Alex, băiatul său de 10 ani, deja campion naţional la gimnastică, medaliat cu nu mai puţin de şase medalii de aur.

De când te ştim, sala de sport este casa ta. Cum e gimnastica de cealaltă parte a baricadei, cea a antrenorului?

Sala de gimnastică mi-a fost întotdeauna foarte dragă. Am petrecut foarte mulţi ani aici, atât ca sportiv, cât şi acum, din postura de antrenor. Îmi doresc să fac acelaşi lucru şi în continuare, cu atât mai mult cu cât îl am pe Alexandru, care îmi calcă pe urme şi vreau să-l sprijin cu tot ce-mi stă în putere. A fi antrenor e diferit faţă de a fi gimnast, pentru că atunci ştiam câte repetări trebuie să fac, cum să-mi dozez efortul şi ce trebuie să fac. Atunci când lucrezi cu o echipă sau cu mai mulţi sportivi, eşti nevoit să te gândeşti la fiecare în parte, la ce necesităţi are fiecare, ce trebuie să repete mai mult, ce trebuie să corecteze şi cum să-şi dozeze efortul în tot programul de pregătire.

Dar ca părinte de gimnast, cum te simţi?

Ca părinte de gimnast, sunt foarte fericit pentru că Alexandru este un copil talentat şi, chiar dacă este încă la o vârstă fragedă, prezintă un mare interes în a face performanţă. Şi sper ca bunul Dumnezeu să-l ţină sănătos şi să pot fi alături de el ori de câte ori va fi nevoie, să-l sprijin, să-l încurajez şi împreună să reuşim să obţinem rezultate frumoase.

La 10 ani, fiul tău cel mic, Alex, e deja campion naţional. Tu cum erai la vârsta lui?