Poveste de viaţă: „M-a înşelat cu cea mai bună prietenă“

Câtă suferinţă poate să îndure o inimă rănită? Oricine a trecut măcar odată peste o dezamăgire în dragoste, însă în cazul meu trădarea a venit de la persoana de la care mă aşteptam cel mai puţin, cea pe care o consideram cea mai bună prietenă...

Pe Camelia aproape că o ştiu de o viaţă deoarece ne-am născut la doar câteva zile distanţă,iar destinul a făcut să fim colege de clasă încă de la şcoala primară. Am urmat acelaşi liceu şi am păşit împreună pe străzile Capitalei pentru a ne face un rost în viaţă. Pe umărul ei am plâns atunci când am avut prima deziluzie în dragoste,i-am povestit emoţiile primului sărut şi tot ea era prima persoană la care apelam atunci când aveam nevoie de un sfat. Poate din acest motiv mi-a fost greu să accept că a fost capabilă să mă trădeze.

Dragoste la prima vedere

Nu am avut o viaţă amoroasă foarte agitată în timpul facultăţii,iar după ce am absolvit m-am angajat la o firmă. Apoi l-am cunoscut pe Andrei,cel pe care-l credeam alesul inimii mele pentru toată viaţa. Mergeam cu acelaşi autobuz la locul de muncă,numai că el cobora cu două staţii înaintea mea. Şi acum ţin minte cum arăta când l-am văzut prima oară. Înalt,îmbrăcat elegant şi cu ochii albaşti pătrunzători,era un bărbat care nu trecea neobservat,iar inima mea a început să bată din ce în ce mai repede. Ne-am întâlnit de multe ori dimineaţa în următoarele săptămâni,dar nu am avut niciodată curajul să-i vorbesc. Cel care a fost primul pas a fost el,când mi-a oferit locul într-o zi. Am intrat în vorbă şi de atunci în fiecare zi de abia aşteptam să mă întâlnesc cu el.

Prima întâlnire,primele semne de întrebare

Când mi-a cerut să ne întâlnim la o cafea simţeam că o să plutesc de fericire. Bineînţeles că i-am povestit Cameliei despre el şi ea m-a încurajat să-mi urmez sentimentele. Relaţia cu Andrei a evoluat repede şi eram convinsă că el este sufletul meu pereche. M-am gândit că ar fi drăguţ să-i fac cunoştinţă celei mai bune prietene cu Andrei,aşa că am propus să ieşim toţi trei la un film. Mi s-a părut mie că a fost foarte entuziasmată Camelia la vederea lui iubitului meu şi că a fost mai prietenoasă decât în mod normal,dar mi-am zis e totul în imaginaţia mea. Andrei s-a purtat ca un cavaler cu noi şi ne-a invitat după film la masă. Am stat de vorbă ca nişte prieteni vechi,care se reîntâlnesc după o lungă perioadă de timp. După ce am ajuns acasă,Camelia m-a sunat şi mi-a spus că sunt foarte norocoasă că am întâlnit un bărbat ca el.

Prietena mea a devenit tot mai rece

După jumătate de an de relaţie,Andrei mi-a propus să mă mut la el,însă când i-am povestit Cameliei despre intenţia mea,reacţia ei a fost neaşteptată. Mi-a spus că mă grăbesc şi că ar trebui să-l cunosc mai bine înainte să fac acest pas. Deşi m-a pus la început pe gânduri sfatul ei,aveam încredere în sentimentele mele şi am decis să fac asta. Între timp,Andrei a renunţat la serviciu şi a început să lucreze pe cont propriu. Cam în aceeaşi perioadă prietenia mea cu Camelia s-a schimbat. Îmi răspundea tot mai rar la telefon şi nici nu mai ieşeam atât de des în oraş. Am presupus că era din cauza programului încărcat şi nu am insistat să-i cer explicaţii. Cât de mult regret acum că nu am încercat să aflu care era motivul acestei schimbări! Cu Andrei mă înţelegeam bine,bineînţeles aveam şi noi micile noastre certuri,cele mai multe legate de acomodarea în noua casă sau de activităţile pe care urma să le avem la sfârşit de săptămână,însă nimic nu prevestea ce urma să descopăr.

I-am surprins chiar la mine acasă

Într-o zi m-am simţit rău la muncă,iar şefa mi-a zis că e mai bine să mă duc acasă să mă odihnesc. L-am sunat pe Andrei să-l rog să vină după mine,dar nu mi-a răspuns la telefon,aşa că am luat un taxi. Când am intrat în casă,am simţit că a căzut cerul pe mine. Camelia şi Andrei erau împreună,într-o ipostază care nu mai avea nevoie de explicaţii. În timp ce Andrei îşi căuta tot felul de scuze,spunând că a fost doar o rătăcire de moment,Camelia l-a contrazis şi mi-a mărturisit că povestea lor dura deja de câteva luni,însă nu au ştiut cum să-mi spună fără să mă rănească. Nu am vrut să mai aud nimic! Mi-am strâns câteva lucruri într-o geantă şi am plecat fără să mă uit în urmă. Ce puteam să mai spun? Cuvintele nu-şi mai aveau rostul şi nici părerile de rău! Fusesem trădată de cei în care avusesem cea mai multă încredere. Am rupt orice legătură cu ei.

Lavinia S.