Şansa lor sunt oamenii cu suflet

Ce şanse dai unor copii orfani sau din familii nevoiaşe să-şi dezvolte talentele? Puţine... Ei bine, unii au norocul să întâlnească oameni care să-i transforme în viitori campioni sau în artişti.

Credeam că prea puţine lucruri bune se mai întâmplă la noi şi că acei copii pe care soarta i-a lovit n-au nicio şansă de viitor.

Pentru unii,există speranţă datorită unor oameni cu totul speciali. Printre aceştia se numără şi Dan Miţaru,maestru internaţional de şah,care a reuşit să înfiinţeze o şcoală de şah la care au acces copiii orfani.

Faptul extraordinar este că,mergând în tabere şi la concursuri cu şcoala de şah,aceşti copii talentaţi au câştigat admiraţia unor sportivi şi artişti inimoşi care au fost gata să-i pregătească gratis.

Şcoala de şah a "copiilor norocosi"E uimitor cum o idee simplă poate schimba destine. În 2007,profesorul Dan Miţaru a organizat un turneu de şah european. S-a împrietenit atunci cu Rafael Vaganian,de cinci ori campion olimpic.

„Vaganian m-a simpatizat,de aceea m-am gândit să-i propun să facem o şcoală de şah în România,să adunăm copii şi să-i ajutăm să meargă la concursuri. Ideea i-a surâs şi am început să lucrăm ca ea să devină realitate. Sigur că nu toţi copiii de aici vor deveni mari şahişti,dar şahul le dezvoltă inteligenţa,răbdarea,concentrarea.”

Din 2008,şcoala de şah a devenit o sursă de speranţă pentru copii. Pe şapte dintre cei mai talentaţi i-am cunoscut datorită profesorului Miţaru. Deşi locuiesc în centre sociale diferite,şahul a făcut din ei o familie.

Dintre toţi,Claudiu şi Andrei au o poveste de viaţă impresionantă.„Îl cresc pe Claudiu de la doi ani,iar pe Andrei de la trei,spune bunica din partea mamei. Tatăl lor era un om violent. Mai întâi,l-am luat la mine pe Claudiu. Apoi,l-am luat cu poliţia şi pe Andrei.”

De atunci,au trecut prin multe. În 2006,femeia a fost evacuată şi a stat cu copiii într-un pod. Acum,locuiesc cu chirie,iar copiii merg la competiţii de şah.

Claudiu a obţinut locul al II-lea la ultimul concurs de la Costineşti,iar Andrei face de trei ani desen la cursul organizat de profesoara de la şcoală. „Nici nu ştiam cât de talentaţi sunt şi cât de mult îi ajută să uite experienţele urâte!”,zice bunica lor.

Spre deosebire de Claudiu şi de Andrei,care sunt crescuţi de bunica,Valentin şi Petre locuiesc într-un centru de plasament al Fundaţiei Filantropice Metropolis. Amândoi provin din familii cu probleme financiare şi sociale.

Cu toate acestea,odată ce l-au întâlnit pe profesorul Miţaru,au prins drag de şah şi au înţeles de la el că pot ajunge mai departe decât credeau,la fel ca-n lumea şahului,în care

pionul,o piesă nesemnificativă,poate deveni regină.

Vali a învăţat să joace şah cu două săptămâni înainte de prima lui competiţie,ţinută la Costineşti,dar a obţinut cupa.„Să înveţi în două săptămâni să muţi piesele,apoi să concurezi şi să răspunzi la nişte întrebări la care alţii nu pot nici după 25 de antrenamente,mi se pare excepţional”,zice profesorul,care vede în băiat un viitor campion.

Din marea familie a pasionaţilor de şah fac parte şi Silvia,Stelică şi Robert. Se susţin unul pe altul ca fraţii,mai ales că au crescut împreună. În urmă cu doi ani,Robert a trecut prin mari încercări.

A rămas singur după moartea mamei,bolnavă de cancer,şi a fratelui mai mare. În ceea ce-i priveşte pe Silvia şi pe Stelică,părinţii lor nu i-au mai putut creşte.

Acum,locuiesc toţi trei la Centrul Sf. Spiridon din Bucureşti şi datorită asistenţilor sociali şi a şcolii de şah şi-au descoperit talente pe care nu le bănuiau. Pe lângă pasiunea pentru şah,

Robert joacă şi volei.

Silvia a urmat cursuri de pian şi a dansat împreună cu Stelică într-o piesă de teatru chiar pe scena Teatrului Odeon.

Atunci,Stelică a fost fascinat de teatru,de aceea acum visează să devină actor. Cine ştie,poate că am avut onoarea să cunosc două viitoare vedete.