Shirley Temple, copilul abuzat de la Hollywood. Şi-a început cariera la 3 ani şi, când greşea, era trimisă în „cutia pedepsei”
Ca restul copiilor-vedetă din generaţia ei – precum Mickey Rooney şi Judy Garland – Shirley a îndurat nesfârşite comportamente neadecvate din partea celor care conduceau studourile cinematografice Fox sau MGM, unde a lucrat ea.
Temple şi-a început cariera hollywoodiană la numai 3 ani, când a început să primească un salariu de 25 de dolari pentru munca prestată în faţa camerei de filmat. Fiul legendarei actriţe, Charles Black, a vorbit celor de la National Enquirer şi Radar Online despre ani întregi de abuzuri pe care Shirley i-a îndurat din partea şefilor ei, dar şi a tatălui şi-a primului ei soţ.
Coşmaruri cu încăperea groazei
La începutul Hollywoodului, nimeni nu avea timp pentru ezitări şi greşeli. Filmele erau trase pe peliculă în numai câteva zile şi, drept urmare, nu existau duble nesfârşite pentru fiecare secvenţă. Şi, în asemenea condiţii, micuţa Shirley trebuia să facă totul bine din prima. Iar, dacă greşea, era trimisă în „cutia pedepsei”, care era o cameră foarte mică în care se afla un cub mare de gheaţă. Întreaga experienţă, de a-şi petrece acolo timpul până era considerat că şi-a ispăşit pedeapsa, îi repunga complet copilului înfricoşat şi avea să-i dea coşmaruri actriţei chiar şi la maturitate.
Totuşi, în ciuda a tot şi toate, Temple trebuia să apară în faţa camerei de filmat şi să joace. La un moment dat, a trebuit să se opereze la ureche, pentru că avea timpanul perforat, însă a trebuit, şi în aceste circumstanţe, să se întoarcă la lucru chiar a doua zi dimineaţă. Altă dată, au forţat-o să danseze cu piciorul lovit şi i-au refuzat orice timp de odihnă şi tratament.
Timp de cinci ani, până în 1939, Shirley Temple s-a bucurat de cel mai mare succes la box office şi ajunsese să câştige de la cei 25 de dolari primiţi iniţial, la 300.000 de dolari pe film, ceea ce era o sumă colosală la acea vreme. Dar a meritat oare?
Agresiuni sexuale şi fizice
Pe măsură ce treceau anii şi concurenţa devenea tot mai acerbă între micile staruri hollywoodiene, Shirley a început să atragă tot mai mult atenţia şefilor imorali din studiourile cinematografice. Astfel, un anume David O. Selznick ajunsese să o alerge în jurul biroului lui, în încercarea de a face sex cu ea în adolescenţă. Iar comicul George Jessel şi-a primit pedeapsa binemeritată de la Shirley atunci când a încercat să o mângâie – o lovitură între picioare. “Temple nu a trecut niciodată peste agresiunile sexuale suportate din partea şefilor ei din Hollywood”, a ţinut să adauge fiul ei.
Ca să scape de toate personajele vicioase din preajma ei, Sherley a decis să se mărite, la 17 ani, cu colegul ei de breaslă John Agar. Din păcate, soţul ei n-a fost acea persoană care a apărat-o de bărbaţii care tot încercau să pună mâna pe ea. Dimpotrivă. John s-a apucat de băut şi de bătut nevasta. Situaţia în care se afla biata Sherley devenise atât de disperată, încât tânăra actriţă ajunsese să ia în calcul sinuciderea doar ca să scape de Agar. „S-a urcat în maşină, într-o seară, cu gândul să se arunce de pe o stâncă...”, a declarat copilul ei.
Salvarea tot de la ea a venit
Şi-a revenit din disperare şi şi-a propus să iasă singură din situaţia disperată în care era. La 22 de ani a divorţat de soţul agresiv şi a renunţat la făcut filme. După care a lovit-o realitatea din nou – a aflat că tatăl ei i-a irosit averea. Din cele trei milioane de dolari câştigate de-a lungul anilor mai rămăseseră doar 30.000 de dolari!
Nu i-a păsat de pierderile materiale şi a încercat să-şi refacă viaţa cu totul. S-a măritat cu omul de afaceri Charles Black, cu care a făcut doi copii, pe Charles Jr. şi pe Lori, şi a rămas măritată timp de 55 de ani. A devenit o persoană influentă, militând pentru Africa şi fiind un reputat reprezentant ONU.
Sherley Temple a murit în 2014, la 85 de ani, şi singura problemă pe care a mai întâmpinat-o, până să-şi dea ultima suflare, a fost cu fiica ei, Lori, care a fost, o perioadă, dependentă de droguri.
Foto - The Littlest Rebel (1935), Bright Eyes (1934)
