Tradiţii de Ignat: de ce căpăţâna porcului se bagă în casă cu râtul înainte, de ce se fac cruci cu sângele animalului
Tăierea porcului de Ignat (20 decembrie) a fost înlocuită în zilele noastre de cozile uriaşe de la supermarketuri pentru carne ambalată sau produse gata făcute, pe care trebuie doar să le pui în coş. Până în urmă cu doar câteva decenii, aceasta era o mare sărbătoare în toată ţara. În unele gospodării rurale, din fericire, tradiţiile încă se păstrează.
În calendarul ortodox, pe 20 decembrie e prăznuit Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul. În legendele româneşti, Ignat este prezentat ca un sfânt care îi ajută pe cei săraci, dăruindu-le câte un porc, în preajma sărbătorii de Crăciun. Ziua de 20 decembrie deschide ciclul sărbătorilor de iarnă şi coincide, de obicei, cu solstiţiul de iarnă.
În toate zonele ţării există o serie de tradiţii, practici şi obiceiuri toate legate de sacrificarea porcului. Acest ritual are mai multe etape, toate menite să atragă asupra gospodăriei şi a familiei bunăstarea şi binecuvântarea divină.
Astfel, porcul este prins şi înjunghiat. El trebuie sacrificat la răsăritul soarelui, iar la acest moment nu este bine să fie de faţă copii sau femei. După aceea, animalul e pârlit, spălat şi e crestat mai întâi la ceafă, unde se face semnul crucii.
Cu sângele porcului li se făceau, în trecut, semne copiilor - pe frunte sau pe spate - pentru a fi apăraţi de boli şi deochi. În Moldova, copiii erau puşi să încalece animalul sacrificat, pentru a fi sănătoşi.
După ce porcul este tranşat, bucăţile de carne sunt duse în casă pentru a fi prgătite de femei, dar şi aici e un ritual. Mai întâi este dus capul, cu râtul înainte, ca să meargă bine treaba în anul viitor, iar gospodarul să aibă parte şi de alţi porci. Celui care a înjunghiat porcul i se dă un pahar de băutură, ca să i se înmoaie inima şi să fie vesel după sacrificiul făcut.
După tranşare, porcului i se face pomana, binecunoscuta pomană a porcului. Din ea trebuie să guste tot cei care au participat la sacrificarea animalului şi toţi membrii gospodăriei în care a fost tăiat porcul. Pentru acest preparat se ia câte o bucăţică din fiecare parte a animalului: muşchi, pulpă, măruntaie, creier, limbă etc.
Dacă sacrificarea şi tranşarea cad în seama bărbaţilor, prepararea bucateor tradiţionale - caltaboşi, jumări, tobă etc. - este sarcina femeilor din gospodărie.
Potrivit credinţei populare, pentru ca oamenii să fie feriţi de necazuri, trebuie să sacrifice un animal de Ignat, dacă nu un porc, măcar o găină. Sau, în ultimă instanţă, măcar să asiste la un sacrificiu. În trecut se credea că vederea sângelui avea un rol regerator pentru cei care participau la actul ritualic.
În unele sate din Moldova, fetele tinere intrau în coteţul porcului în noaptea de dinaintea Ignatului, pentru a afla dacă se vor căsători în curând. Dacă porcul grohăia o dată, urmau să se mărite într-un an, dacă animalul grohoia de două ori, abia peste doi ani etc. dacă porcul nu grohăia, fata respectivă avea să rămână nemăritată.
Ignatul rămâne o importantă sărbătoare în calendarul sărbătorilor şi tradiţiilor de iarnă, dar şi un prilej de bucurie şi socializare.
Sursa - Almanahul literar gastronomic (editura Athanor)
FOTO Shutterstock
