Albă ca Zăpada a existat în realitate? Povestea de viaţă a unei tinere, sursa de inspiraţie pentru basm
O tânără prinţesă, o mamă vitregă rea, mere otrăvite – toate se regăsesc atât în basmul „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici‟, cât şi în istoria unei tinere din Germania. Este posibil ca aceasta să fi fost sursa de inspiraţie pentru basmul fraţiilor Grimm, deoarece autorii obişnuiau să adune poveşti transmise prin viu grai.
Basmul „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici‟ a fost publicat în anul 1812. O sută de ani mai târziu, povestea a fost adaptată într-o piesă de teatru de pe Broadway, apoi într-un film produs de Walt Disney, în anii `30, care a ajuns unul dintre cele mai iubite filme animate din toate timpurile. Există păreri potrivit cărora basmul ar fi fost inspirat de povestea de viaţă a unei tinere născută în anul 1533, Margaretha von Waldeck, fiica unui aristocrat german pe nume Filip al IV-lea, conte de Waldeck.
Povestea a rămas aceeaşi de-a lungul anilor
O regină rea are o oglindă magică vorbitoare în care cercetează dacă ea continuă să fie cea mai frumoasă persoană din regat. Pe măsură ce îmbătrâneşte, regina îşi pierde frumuseţea, iar fiica ei vitregă, Albă-ca-Zăpada, devine o tânără foarte atrăgătoare. Când oglinda îi arată că fata este cea mai frumoasă, regina se înfurie şi-şi trimite vânătorul să o ucidă. Când vânătorul o găseşte pe Albă-ca-Zăpada, nu se înduplecă s-o omoare, aşa că o lasă să fugă.
În pădure, fata găseşte o căsuţă în care trăiesc şapte mineri pitici. Devine prietena lor şi le curăţă casa în schimbul hranei şi al unui loc de dormit. Când regina află că Albă ca Zăpada este încă în viaţă, îşi foloseşte magia pentru a se deghiza într-o bătrână care îi dă fetei un măr otrăvit. Acesta o face să cadă sub o vrajă şi să adoarmă. Cei şapte pitici o aşază într-un sicriu de sticlă, astfel încât să poată continua să se uite la ea oricând vor ei. Într-o zi, un prinţ pe nume Philip, venit călare prin pădure pe un cal alb, o vede pe fată în sicriul de sticlă şi decide s-o sărute pe prinţesă. Vraja este ruptă, prinţesa revine la viaţă şi se căsătoreşte cu prinţul salvator.
Destinul tinerei Margaretha von Waldeck, asemănător cu al fetei din basm
Povestea Albei-ca-Zăpada este aproape la fel cu aceea a fetei contelui de Waldeck. Ea a trăit cu circa 300 de ani înainte de momentul publicării basmului, în Germania. Ca în povestea Albei ca Zăpada, tânăra îşi pierde mama de mică, iar tatăl ei se recăsătoreşte cu o femeie pe nume Claudia Elisabeth Maria von Venningen, contesă de Reichenstein. Contesa era foarte orgolioasă şi părea să le deteste atât pe Margaretha, cât şi pe cele două surori ale ei.
Ajunsă la vârsta de 12 ani, Margaretha era o copilă foarte frumoasă, cu părul blond şi ochii albaştri. Tatăl ei a trimis-o într-o călătorie într-o zonă numită „Cele Şapte Dealuri”, din Olanda ,pentru a locui la Castelul Valkenburg. Unchiul ei din partea mamei sale, Johann Cirksena, locuia acolo şi avea zeci de curteni. Potrivit povestirii, tatăl ei, contele Waldeck, căzuse din graţiile lui Johann Cirksena după moartea primei soţii şi apăruse o tensiune politică între Germania şi Olanda. A crezut că fiica lui va repara relaţia politică dintre cele două ţări, printr-o căsătorie cu unul dintre aristocraţii olandezi.
Datorită frumuseţii Margarethei, mulţi bărbaţi s-au luptat pentru mâna ei. Lamoral, conte de Egmont, din Spania, a insistat cel mai mult s-o curteze şi să se căsătorească cu ea, dar mama vitregă s-a opus. Părinţii au susţinut că ea a fost botezată luterană, iar Lamoral era catolic. De fapt, tatăl îi căuta un soţ care avea legături politice în Olandei. Dacă fiica lui s-ar fi mutat în Spania, nu i-ar mai fi fost de folos.
După 9 ani petrecuţi în Olanda ca trofeu în mijlocul unei dezbateri politice, Margaretha nu s-a căsătorit. Obiectivele tatălui ei nu se îndepliniseră, când sănătatea ei a început să se şubrezească. Când a murit, medicii au crezut că a fost otrăvită. Nu există dovezi care să sugereze că mama ei vitregă a fost vreodată implicată în otrăvire. Cu toate acestea, s-ar putea spune că părinţii au fost parţial responsabili de moartea ei, pentru că şi-au folosit fiica ca piesă de şah într-un joc politic şi au respins un potenţial pretendent, gata s-o protejeze.
Merele otrăvitoare şi căsuţa celor 7 pitici au existat în realitate
În aceeaşi perioadă, un bătrân rău din zonă a fost prins dând copiilor mere otrăvitoare. Deşi nu există dovezi că Margaretha ar fi mâncat unul dintre acele mere, corelaţia dintre moartea ei şi crimele bătrânului este posibil să fi inspirat povestea fraţilor Grimm.
Un alt detaliu care a dat fraţilor Grimm ideea celor 7 pitici a fost acela că tatăl Margarethei avea o mină de cupru pentru care folosea munca unor copii. Căsuţa din basm este aproape identică cu acelea în care au locuit copiii mineri. Mulţi dintre aceştia nu s-au născut pitici, dar lipsa hranei potrivite şi munca zilnică în spaţii înguste le-au împiedicat creşterea.
FOTO: Shutterstock
