Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului ori Născătoarea de Dumnezeu, aşa cum este denumită în tradiţia religioasă, se bucură de cele mai multe sărbători, pe măsura cinstei ce i se arată.

De obicei, sfinţii sunt prăznuiţi în data morţii lor, adică ziua în care au trecut în împărăţia veşnică. Preacurata Fecioară Maria este sărbătorită la Buna Vestire, cu ocazia Izvorului Tămăduirii, la Intrarea sa în biserică, precum şi la data naşterii şi morţii sale. „Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă fiind Maica Vieţii, şi cu rugăciunile tale izbăveşti din moarte sufletele noastre“ cântă credincioşii la praznicul de pe 15 august.

Un destin pregătit în cer

Aleasă de divinitate dinaintea naşterii sale, pentru misiunea aducerii pe lume a lui Dumnezeu întrupat, a avut parte de o concepere miraculoasă din părinţi bătrâni şi sterpi. Drepţii Ioachim şi Ana erau căsătoriţi de 50 de ani şi erau mereu umiliţi de cei din jur pentru neputinţa de a face copii. Un înger le-a dat vestea că vor avea „o fiică mult binecuvântată, prin care toate neamurile pământului se vor binecuvânta şi prin care va veni mântuirea lumii“, apoi Ana a rămas însărcinată şi a născut-o pe Sfânta Fecioară Maria. Noua Evă, prin acceptarea smerită a planului lui Dumnezeu, trebuia să şteargă neascultarea vechii Eve – prima femeie – prin care a intrat păcatul în lume. De asemenea, viaţa ei la templu, de la 3 la 15 ani, a însemnat post şi rugăciune, în deplină curăţie, ca pregătire pentru naşterea lui Hristos.

Moartea ca adormire şi înălţarea la cer în tradiţia Bisericii

După o viaţă de misionară alături de apostolul Ioan, căruia i-a fost încredinţată de Iisus când se afla pe cruce, are loc decesul său, învăluit în aura unei poveşti minunate, consemnată de tradiţie. Ni se spune că Dumnezeu a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil, mutarea sa de pe pământ, mai înainte cu 3 zile de soroc: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare“. Tradiţia Bisericii ne spune că Apostolul Toma nu a putut participa la înmormântarea Maicii Domnului, ajungând abia după 3 zile de la îngropăciune. Plângerea lui i-a înduioşat pe ceilalţi apostoli, care au deschis mormântul  - însă l-au găsit gol. Semnificaţia este că fiind mama Celui ce a biruit moartea, nu rămâne în moarte, ci se ridică mai presus de ea, prin puterea Fiului ei.

*În tradiţia ortodoxă, sărbătoarea Sfânta Maria Mare se numeşte Adormirea Maicii Domnului şi nu înălţarea la cer cu trupul a Maicii Domnului, deoarece Maica Domnului trece prin moarte şi apoi se mută la cer.

Pelerinajul la icoana Maicii Domnului de la Nicula

În fiecare an, pe 15 august, la hramul Mănăstirii Nicula, din apropierea oraşului Gherla, se adună mii de pelerini, atât din ţară, cât şi de peste hotare, dintre care cei mai zeloşi înconjoară biserica în coate şi în genunchi. Credincioşii se închină cu mare evlavie la renumita icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul, despre care se ştie că, potrivit unui proces verbal scris de câţiva militari austrieci, a lăcrimat în mod continuu între 15 februarie şi 12 martie 1699.

Ştiai că...

…. şi musulmanii o respectă pe Maica Domnului? În Coran, la capitolul Ali’Imran, 42 scrie: „Îngerii au zis: «O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor!»“.