Tradiţii de Sfântul Andrei, sărbătoare suprapusă Anului Nou dacic. Cum să te fereşti de rele şi patimi grele
La finalul ultimei luni de toamnă, în ziua de 30 noiembrie, întreaga creştinătate îl prăznuieşte pe Sfântul Andrei, „cel dintâi chemat la apostolie‟ de Hristos şi cel care a propovăduit Creştinismul geto-dacilor între Dunăre şi Marea Neagră. Este în continuare un protector pentru toţi românii, iar praznicul său este însoţit de tradiţii străvechi care se împletesc cu credinţa creştină.
Noaptea din ajunul sărbătorii de Sântandrei, cea dintre 29 şi 30 noiembrie, este plină de semnificaţii, fiind legată de ciclul de înnoire a timpului, odată cu Anul Nou dacic. Sărbătoarea de azi a Sfântului Andrei s-a suprapus peste aceea închinată unei divinităţi daco-gete, personificare a lupului. Din bătrâni, se spune că lupii capătă acum puteri extraordinare, iar vârcolacii şi strigoii rătăcesc liberi prin lume. Pentru a se proteja, ştiau că nu se aruncă gunoiul, nu se dau bani cu împrumut şi nu se face curăţenie în jurul casei. Din vremuri de demult, femeile aveau grijă să nu-şi pieptene părul, să întoarcă cu gura în sus cănile, pentru a alunga strigoii. Un alt obicei ţinut în această zi este acela de a mânca usturoi. Tot cu usturoi se face semnul crucii la încheieturi, pe frunte, piept şi spate. Sunt frecate cu usturoi cadrele uşilor şi pervazurile geamurilor cu scopul de a feri casa de spiritele rele.
Noaptea strigoilor
Până la începutul secolului trecut, în estul ţării, în zona numită Podişul Bârladului, tinerii aveau obiceiul de a ţine petreceri de Noaptea strigoilor care se asemănau cu cele de Anul Nou. Scopul acestei tradiţii era ca întreaga comunitate să fie ocolită de moroi şi strigoi, cei care se năşteau din relaţii incestuoase şi cei care îşi părăseau mormintele pentru a face oamenii să sufere. Ungeau cu usturoi uşile şi ferestrele locului unde avea loc petrecerea. În timpul petrecerii, avea loc ritualul Păzitul usturoiului pentru care fetele aduceau câte trei căpăţâni de usturoi şi le puneau pe toate într-o covată pe care le păzea o bătrână la lumina lumânărilor. Fetele făceau o păpuşă din cârpe, pe care o numeau Andreiu, care reprezenta anul cel vechi. O aşezau pe pat sau pe masă, ca pe un mort şi jeleau. Cum se credea că lumea din exteriorul casei este bântuită de strigoi, cei dinăuntru cântau, glumeau, jucau şi beau fără teamă. În zorii zilei următoare, se împărţea usturoiul şi toţi reveneau la caselelor, punând usturoiul în dreptul icoanelor, folosindu-l ca leac în anul ce urma.
Citeşte şi:
Cum să pui grâu la încolţit de Sfântul Andrei şi să-l foloseşti pentru decor
Acum se cere miluire pentru cei căzuţi în patimi grele
Dumnezeu l-a răsplătit pe Sfântul Apostol Andrei, oferindu-i darul alungării demonilor, de a vindeca boli şi de a dezlega păcatele oamenilor. Sfântul nu a cedat tendaţiei de a se lepăda de Hristos după prinderea şi întemniţarea Lui. Cu credinţă, a trecut pentru o grea încercare. În acea noapte, în care apostolii s-au despărţit de El, Sfântul Andrei s-a numărat printre cei care au rămas neclintiţi în credinţă. De aceea, şi în prezent, în ziua în care este pomenit Sfântul Andrei, cei care au vicii pe care nu reuşesc să le alunge sau rudele acestora pot avea răspuns bun la rugăciunile lor, citindu-i acatistul: „Cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, întru tot lăudate Andrei, duhurile demonice cu cuvântul se izgonesc, bolile fug, mulţimea patimilor sufleteşti se îndepărtează de la cei bolnavi; pentru aceasta cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!“.
Ştiai că…
…dacă în ziua de 30 noiembrie sunt vijelii sau ninsori, se obişnuieşte să fie spuse rugăciuni către Sfântul Andrei, protector la vreme rea?
FOTO: Shutterstock