Ce nu ştiai despre Bijuteriile Coroanei Britanice

Coaroana regală era purtată destul de des de regina Elisabeta a II-a. Anual, o purta la Deschiderea Parlamentului de stat. Există, însă, și alte coroane şi bijuterii pe care nu le-ți văzut foarte des.

Coroanele regale constituie doar o mică parte din colecția neprețuită de pietre prețioase, aur și argint care alcătuiește Bijuteriile Coroanei Britanice. Fiecare are o poveste impresionantă.

Într-un documentar de televiziune despre Bijuteriile Coroanei Britanice, s-a dezvăluit recent că acestea au fost aproape pierdute pentru totdeauna când au fost mutate din Turnul Londrei.

Puteau fi pierdute în al Doilea Război Mondial

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Londra era supusă bombardamentelor germane și perspectiva unei invazii era o amenințare reală, regele George al VI-lea a ordonat ca simbolurile națiunii să fie scoase din capitală și mutate în siguranță, astfel încât să fie ascunse şi să nu cadă în mâinile naziștilor.

Bijuteriile au fost ascunse într-o boltă secretă din Castelul Windsor. Singura intrare era o trapă în podeaua unui coridor subteran. Din fericire, puținele persoane cărora le-a fost încredințat secretul acelei ascunzători au supraviețuit războiului. Când acesta s-a terminat, Bijuteriile Coroanei au fost mutate înapoi în Turnul Londrei.

Documentarul care descrie bijuteriile coroanei include şi o conversație cu regina Elisabeta a II-a. Istoricul Alastair Bruce, prezentatorul programului, a explicat că nu avea voie să-i adreseze monarhului o întrebare directă. Așa că trebuia să facă o afirmaţie care era continuată de regină. Din fericire, regina a înţeles curiozităţile prezentatorului şi a comentat că bijuteriile nu sunt tocmai confortabil de purtat. „Nu poți privi în jos, când porți coroana, pentru a citi discursul. Trebuie să ridici discursul, pentru că, dacă ai face-o, ți s-ar frânge gâtul”. Fermecătoare ca de obicei, ea a adăugat: „Deci, există unele dezavantaje ale coroanelor, dar în rest sunt lucruri destul de importante”.

Sceptrul şi coroana, martorele unor momente amuzante

Bijuteriile coroanei sunt în centrul atenției la cele mai solemne ocazii ceremoniale din Regatul Unit, dar au creat şi momente amuzante. În secolul al XIX-lea, în timpul unei deschideri a Parlamentului, ducele de Argyll purta coroana imperială pe o pernă pentru Regina Victoria. Coroana a alunecat, căzând cu zgomot la pământ. Regina n-a fost amuzată, cu siguranţă. A scris mai târziu în jurnalul ei că, după cădere, coroana era „zdrobită şi arăta ca o budincă”.

Şi sceptul a fost scăpat. Se întâmpla în timpul banchetului de încoronare al lui Iacob al II-lea din 1685. Sceptrul a căzut de pe o masă şi a pierdut două bijuterii mari. Din fericire, au fost recuperate de pe podeaua Westminster Hall.

Coroana imperială

Coroana imperială, pe care monarhul o poartă în timpul deschiderii Parlamentului în fiecare an este cea mai cunoscută. A fost purtată și în timpul încoronării reginei Elisabeta a II-a, când ea a părăsit Westminster Abbey.

A fost creată în anul 1937 pentru regele George al VI-lea. Este o copie exactă a celei avute de Regina Victoria. Pentru ea, au fost refolosite bijuteriile din Coroana Statului George I. Modificată pentru a se adapta diferitelor forme ale capului diferiților monarhi, Coroana imperială a fost ajustată ultima dată pentru Regina Elisabeta a II-a. Coroana este realizată din aur, argint și platină și conține aproape 3000 de diamante, 17 safire, 11 smaralde, 269 de perle și patru rubine.

Cea mai mare bijuterie din coroană este diamantul Cullinan II, de 317 carate, cunoscut și ca a doua stea a Africii. Este a doua cea mai mare piatră tăiată din celebrul diamant Cullinan, cel mai mare exploatat vreodată.

A doua cea mai mare bijuterie din coroană este Rubinul Prințului Negru (170 de carate) despre care se spune că a fost purtat ca pandantiv. Rubinul a fost purtat și de Henric al V-lea la bătălia de la Agincourt.

Coroana conține, de asemenea, patru perle în formă de pară care au fost purtate de regina Elisabeta I sub formă de cercei.

Coroana Sfântului Eduard

O altă piesă importantă din bijuteriile coroanei este coroana Sfântului Eduard. Este realizată din aur și a fost creată special pentru încoronarea regelui Carol al II-lea din anul 1661. A fost necesară o nouă coroană deoarece coroana anterioară fusese topită în 1649, când monarhia a fost abolită și Anglia a devenit pentru scurt timp o republică.

Coroana Sfântului Eduard este folosită doar în timpul ceremoniei de încoronare, unde este așezată pe capul monarhului în momentul încoronării. Regina Elisabeta a II-a a purtat-o o singură dată. Probabil a fost ușurată să afle că nu trebuie s-o folosească prea des, deoarece este destul de grea, având peste două kilograme.

Doar trei persoane au voie să atingă coroana Sfântului Eduard: monarhul, arhiepiscopul de Canterbury și bijutierul Coroanei. În timpul încoronării reginei Elisabeta a II-a, în 1953, arhiepiscopul a prin un fir de aur de rama coroanei, astfel încât să poată distinge partea din față a coroanei. Din păcate, înainte de ceremonie, firul a fost îndepărtat, iar arhiepiscopul n-a putut decât să spere că a aşezat-o corect pe capul reginei.

Sceptrul şi toiagul regal

Acestea sunt obiecte ornamentale din colecție care au un simbolism religios. Toiagul regal se aseamănă celui unui păstor şi arată rolul monarhului de îngrijitor pastoral pentru popor. Semnificația lui a fost descrisă la încoronarea lui William Cuceritorul în 1066: „Prin sceptru, răscoala în regat [este] controlată, iar toiagul adună și îngrădește oamenii care rătăcesc.”

În anul 1910, regele George al V-lea i-a adăugat sceptrului o parte din diamantul Cullinan (530,2 carate).

Globul cruficfer

Un alt simbol religios, globul crucifer, înfățișează lumea creștină, faptul că suveranul este trimisul lui Dumnezeu pe pământ şi protectorul creştinilor. Este o sferă goală de aur realizată la încoronarea lui Carol al II-lea. Este încrustat cu pietre prețioase, 375 de perle, 365 de diamante, 18 rubine, nouă smaralde, nouă safire, un ametist. Este aşezat în mâna dreaptă a suveranului în timpul încoronării, când acesta este investit cu simbolurile suveranității și purtat în mâna stângă când părăsește Westminster Abbey.

Inelul regal

A fost folosit începând cu încoronarea lui William al IV-lea în 1831. Inelul are safire, rubine și 14 diamante. Conceput pentru a reprezenta Crucile Sf. Gheorghe și Sf. Andrei, inelul nu s-a potrivit degetelor mici ale Reginei Victoria, de aceea a fost realizată atunci o replică.