A fi sau a nu fi? Craniul unui compozitor, folosit în „Hamlet”
André Tchaikowsky a fost un compozitor polonez care a început să cânte la pian la frageda vârstă de patru ani și a fost admis în Uniunea Compozitorilor Polonezi la numai 15 ani. După ce a concertat ani în șir la pian și-a compus muzică clasică, André s-a îmbolnăvit de cancer la colon. Care a fost ultima lui dorință înainte de-a se prăpădi?
Robert Andrzej Krauthammer s-a născut în Varșovia în 1935, într-o familie de evrei. Cu toate că etala talent muzical încă de mic, declanșarea Celui de-al Doilea Război Mondial n-a făcut decât să întârzie cariera muzicală a acestuia. Mutat cu cei dragi în ghetou, pentru a se adăposti de nemți, Krauthammer a rămas ascuns până în 1942, când a ieșit la suprafață și-a primit o nouă identitate, numindu-se Andrzej Czajkowski și, ulterior, André Tchaikowsky.
La 9 ani și-a reluat lecțiile de pian pe care le începuse cu mama lui încă de la patru ani, după care a ajuns la Paris ca să-și continue educația. Întors în Polonia în 1950, a studiat la Academia de Muzică de Stat din Varșovia, dar abia în 1956, când s-a mutat în Marea Britanie, a putut și el să-și extindă talentul muzical. A luat parte la competiții de pian și s-a apucat de compus muzică, marea lui pasiune.
Ultima dorință
Tchaikowsky a murit de cancer la colon în Oxford, la numai 46 de ani, și, înainte de a-și da ultima suflare, a avut o ultimă dorință, care i s-a și îndeplinit. Compozitorul cu același nume de familie ca marele compozitor rus Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893), dar fără alte asemănări cu acesta, și-a dorit, în ultimele sale clipe de viață, să-și doneze trupul științei după moarte, mai puțin capul lui, pentru care a avut o pretenție specială.
Tchaikovsky a cerut ca craniul său să fie trimis la Royal Shakespeare Company pentru a fi folosit pe scenă ca recuzită. Dorința i-a fost îndeplinită și craniul său a ajuns la faimoasa companie de teatru în 1982. Parte din trupul său neînsuflețit a început să fie folosit în celebra piesă „Hamlet”, exact așa cum și-a dorit acesta în timpul vieții sale, însă a fost utilizat o singură dată pe scenă, în fața publicului.
Actorul Mark Rylance a folosit craniul adevărat la repetiții, însă a insistat ca, pentru spectacole, să urce pe scenă cu un înlocuitor al craniului compozitorului polonez. De fapt, mulți ani niciun regizor sau actor n-a mai îndrăznit să folosească un craniu real la spectacole. Abia în 2008, craniul a mai fost ținut în mână de actorul David Tennant în mai multe reprezențații la Courtyard Theatre din Stratford-upon-Avon.
Rumoare în presă
După ce s-a aflat știrea că este folosit craniul compozitorului Tchaikowsky – sau, pe românește, Ceaikovski – într-o piesă de teatru, producția respectivă s-a mutat în West End, însă s-a făcut un anunț oficial conform căruia se va înceta folosirea craniului real. Totuși, craniul a mai apărut în reprezentațiile de pe West End și chiar și într-o adaptare a piesei pe BBC2.
„Craniul lui André Tchaikowsky a fost o parte importantă a producției Hamlet și, în ciuda zarvei făcute pe acest subiect, André Tchaikowsky a însemnat extrem de mult pentru compania noastră de teatru”, a declarat regizorul piesei Hamlet, Gregory Doran.
Foto - Hamlet (1948)