Anis s-a născut în Irak, în secolul al XIX-lea, într-o familie cu sânge nobil şi proprietăţi enorme. Fără constrângeri financiare şi cu o viziune ceva mai liberală, părinţii prinţesei au educat-o pe Anis la cele mai rafinate şcoli şi au angajat cei mai renumiţi profesori ai timpului pentru a o versa pe tânără în filozofie, politică, artă, ştiinţe şi istorie. Inteligentă, Anis a prins învăţăturile repede şi bine. Cronicarii vremii spun că fata era atât de capabilă încât familia se consulta cu ea în chestiuni administrative, politice şi comerciale încă de când Anis era o copilă.

Iar alesul inimii a fost...

În acele vremuri, singura educaţie pe care fetele o primeau era cum să se facă plăcute şi dorite de soţii lor. Nu e de mirare, deci, că s-a dus vestea în tot Irakul şi tot Golful Persic despre educaţia şi abilităţile intelectuale a lui Anis. Când a ajuns la vârsta măritişului, prinţesa avea deja o listă lungă de pretendenţi. Faptul că avea o figură plină şi îi crescuse o mustaţă cât se poate de masculină, nu a făcut pe nimeni să strâmbe din nas. Dimpotrivă! Deşi pare ironic, Anis era considerată o frumuseţe la vremea aceea. În plus, era blondă.

Peste 150 de pretendenţi din familii bune, bogate, nobili de rang înalt din regate vecine s-au prezentat la reşedinţa impozantă a lui Anis pentru a-i cere mâna. Prinţesa, însă, i-a respins pe toţi. Amorul neîmpărtăşit şi refuzul prinţesei i-a făcut pe 13 dintre ei să se sinucidă. Până la urmă, Anis i-a spus "da" regelui Nasser al-Din Shah Qajar, care stătea pe tronul persan de 47 de ani şi avea deja 84 de alte neveste! Anis, însă, a devenit preferata lui.