A fura mireasa, care trebuie ori răscumpărată ori găsită de către mire este unul dintre cele mai populare obiceiuri de nuntă de la noi. Pentru un invitat din Norvegia sau din Elveţia, ar putea să pară straniu dar, dacă acelaşi invitat ajunge pe la vreo nuntă tradiţională din India, din China sau din Arabia Saudită, s-ar pişca probabil de obraz, ca să fie sigur că nu visează. De sute de ani, în diverse colţuri ale lumii, oamenii urmează ritualuri de căsătorie care mai de care mai ciudate.

Fermele de îngrăşare din Mauritania

În Mauritania, dimensiunea unei femei indică spaţiul pe care-l va ocupa în inima viitorului soţ. Deci, cu cât sunt mai voluminoase, cu atât devin mai atrăgătoare. Aşa că, înainte de căsătorie, fetele sunt trimise la ferme de îngrăşare. Tradiţia se numeşte "leblouh" şi este cât se poate de sinistră. Nu doar fete de măritat, ci şi copii în vârstă de şapte, şase sau chiar cinci ani sunt supuşi practicii leblouh. Asta, deoarece familiile tradiţionale aranjează mariaje între copii când aceştia sunt, încă, la vârste fragede, scăpând, astfel, de grija creşterii fetelor. O dietă zilnică tipică pentru o fată trimisă la ferma de îngrăşare include două kilograme de cereale, amestecate cu două căni de unt şi 20 de litri de lapte de cămilă.

În Koreea, mirele ia bătaie cu peşte

Unele comunităţi din Koreea de Sud încă mai practică bătaia mirelui cu peşte. După ce a spus "da", iar petrecerea nunţii a luat sfârşit, înainte de a se retrage în camera nupţială, mirele trebuie să îndure "falaka". Proaspătul însurăţel este întins pe o masă, i se scot pantofii şi ciorapii, i se leagă bine gleznele şi este bătut la tălpi cu peşte uscat şi, uneori, cu beţe de bambus. Prietenii cei mai apropiaţi şi chiar şi membrii familiei participă la acest ritual. Obiceiul vine din credinţa că bătaia la tălpi testează cât de bine va înfrunta ginerică problemele ce vor apărea de-a lungul căsniciei.

Plânsul, marele atu al miresei Tujia

În China, până la luna de miere, miresele petrec luna de plâns. Cândva, practica era destul de răspândită, dar astăzi se mai păstrează doar în rândul comunităţii Tujia. De cum împlinesc 12 ani, fetele sunt învăţate de mamele lor arta plânsului. Aşa că, până ajung la vârsta măritişului, tinerele devin experte în lăcrimat. Înainte de nuntă, ele trebuie să plângă cel puţin o oră pe zi, timp de o lună de zile. Uneori, plânsul lor este atât de convingător, încât şi celălalte fete sau femei din jurul lor încep să lăcrimeze. De altfel, aceasta este şi ideea: să plângă atât de sfâşietor încât să îmbuneze viitoarea soacră şi rudele apropiate ale mirelui, astfel încât să fie bine primită în casa noii familii.

Indiencele nevoite să ia în căsătorie copaci

În India, este o lege nescrisă: niciun mariaj nu poate avea loc dacă astrele nu sunt favorabile. Prin unele părţi, însă, "înţelepţii" triburilor au găsit o soluţie. Femeile trebuie, mai întâi, să se mărite cu un copac. Ceremonia are loc cu toată seriozitatea. După ce au fost declaraţi soţ şi soţie, copacul este, din nefericire, tăiat şi distrus. Oamenii cred, astfel, că au "ucis" ghinionul care stătea în calea tinerilor îndrăgostiţi. Tânăra mireasă, considerată divorţată de copac, are acum libertatea de a se mărita cu bărbatul ales.

Saudiţii care nu-şi cunosc soţiile

În tradiţia musulmană căsătoriile sunt aranjate de către părinţi şi rude. Iubirea este trecătoare, deci nu-şi prea are rostul. În multe cazuri, tinerii nici nu se văd până în ziua sau chiar în noaptea nonţii. De altfel, au fost chiar cazuri în care soţul şi-a părăsit tânăra mireasă pentru că în noaptea nunţii arăta frumos, dar a doua zi, când nu mai era machiată, nu mai era la fel de atrăgătoare. Unele triburi din Arabia Saudită, însă, duc acest obicei la extreme greu de înţeles. Conform tradiţiei lor, soţul nu are voie să vadă niciodată chipul soţiei. Femeia trebuie, deci, să poarte văl pe faţa ori de câte ori se află în preajma lui, chiar şi în timpul actului sexual.

Mama soacră supervizează actul sexual

Câteva triburi de pe continentul african au un ritual de nintă care întrece limitele bizarului. După ce s-a închiat ceremonia căsătoriei, iar tinerii însurăţei se retrag pentru a a consuma mariajul, sunt acompaniaţi de mama soacră sau de alţi vârstnici ai comunităţii. Aceştia urmăresc placizi cum decurge actul sexual, învăţându-i pe tinerei ce au de făcut.

Surse foto: Shutterstock, absolutechinatours.com