Alimentaţia forţelor armate a devenit o prioritate în timpul războaielor, după ce numeroşi soldaţi au murit de foame la Valley Forge, iar lucrurile nu au fost diferite în Primul Război Mondial. „Care este statutul cel mai de dorit, fizic şi mental pentru armata noastră?”, s-a întrebat nutriţionistul John R. Murlin în 1918. Răspunsul, a spus el, a fost: „bărbaţi cu masă musculară” şi cu „spirit de luptă”. Asta însemna mâncare de calitate, bogată în proteine şi substanţe nutritive hrănitoare şi energizante.

Meniul soldaţilor într-o zi obişnuită de luptă