Ce secrete ascund viorile Stradivarius. Nu există două instrumente identice
Pentru un artist, să cânte la o vioară Stradivarius poate fi un vis imposibil, iar pentru puţinii violonişti pentru care visul devine realitate, acel moment poate reprezenta apogeul carierei lor. Aceste instrumente sunt considerate un fel de Sf. Graal al muzicii clasice şi ascund încă multe secrete.
Lutierul Antonio Stradivari (1644-1737) a fabricat aproximativ 1.100 de instrumente cu coarde de la sfârşitul anilor 1600 până la mijlocul anilor 1700: viori, viole, violoncele, mandoline. Multe dintre acestea se vând acum pentru sume cu şase cifre, potrivit CNN. De exemplu, vioara Molitor Stradivarius, care ar fi aparţinut lui Napoleon, s-a vândut cu 3,6 milioane de dolari în 2010, iar vioara Lady Blunt Strad a bătut orice record şi este cea mai scumpă din lume, fiind vândută în 2011 pentru 13 milioane de dolari. Iar preţurile pentru instrumentele lui Stradivari par să crească de la an la an.
Dintre cele 960 de viori fabricate de Stradivari de-a lungul prodigioasei sale existenţe – a trăit 93 de ani – doar 550 mai există astăzi. Niciuna dintre ele nu seamănă cu alta şi nu există două viori Stradivarius identice, spun experţii.
Dar acesta nu este singurul secret pe care îl ascund preţioasele instrumente.
Tim Ingles, un expert în instrumente fine, a declarat pentru CNN: “Ceea ce le face atât de spciale este echilibrul dintre tare şi moale (tipurile de lemn folosite), astfel încât cutia să poată vibra. Nu a fabricat niciodată aceeaşi vioară de două ori, a încercat cu fiecare dintre ele să îmbunătăţească sunetul şi aspectul“.
De ani de zile, oamenii de ştiinţă şi experţii în instrumente s-au străduit să găsească secretul lui Stradivarius. O teorie susţine că în secolul al XVII-lea, activitatea solară a fost redusă, drept urmare iernile şi verile au fost mai reci, fapt care a condus la o creştere mai lentă a copacilor. Acest lucru a dus, la rândul său, la un lemn mai dens cu proprietăţi acustice superioare, iar aceste circumstanţe nu s-au mai repetat de atunci, potrivit BBC.
Alţii cred că tipul de lemn face diferenţa sau chiar lacul. De fapt, formula de lac a lui Stradivari nu este cunoscută. Secretul instrumentelor sale constă într-o combinaţie de factori: grosimea lemnului pe care l-a folosit, porii microscopici ai lemnului şi lacul care îi acoperă.
Maestrul a fost copiat încă din timpul vieţii
Maestrul nu a încetat niciodată să experimenteze pentru a face instrumente cu un sunet perfect. A învăţat meşteşugul de la lutierul italian Nicolo Amati, al cărui ucenic a fost, iar din 1666 a făcut propriile instrumente. A copiat, iniţial, ceea ce învăţase, dar începând cu anul 1684 Stradivari a început să modifice multe tehnici de lucru folosite în acea vreme, inclusiv tipul de lac pe care l-a aplicat.
Metoda Stradivari de fabricare a viorii a creat un standard pentru vremurile viitoare. "El a stabilit proporţiile viorii moderne, cu corpul său mai adânc, care dă un sunet mai puternic şi pătrunzător decât cel al viorilor create până atunci“, potrivit Enciclopediei Britannica. Cea mai productivă perioadă a lui Stradivari a fost între 1700 şi 1725, la atelierul său din Cremona (Italia), oraşul lui natal. Mulţi meşteri i-au copiat tehnicile încă din timpul vieţii şi au folosit o etichetă Stradivari pe care au aplicat-o pe viorile lor, dar prezenţa uneia pe un instrument nu înseamnă că avem de-a face cu un original.
La vremea respectivă, aplicarea unei etichete cu numele lui Stradivari nu era menită să înşele cumpărătorul, ci mai degrabă să indice modelul după care a fost fabricat respectivul instrument. Pentru a deosebi un Stradivarius original de un fals este nevoie de experienţă, de un exoert care a examinat mii de viori.
Datorită rarităţii şi valorii lor, instrumentele Stradivarius au fost vizate de hoţi de-a lungul timpului. Cel puţin zece viori au dispărut până acum. Unele dintre cele mai scumpe şi mai bune „exemlare“ au „îngrijitori“: aceştia transportă instrumentul şi sunt responsabili cu siguranţa acestuia.
FOTO Profimedia, Shutterstock
