Sub mamelon şi areolă (zona care înconjoară sfârcul), există muşchi minusculi care se contractă şi trag de piele, împingând sfârcul. Ca răspuns la orice fel de stimulare, sistemul nervos simpatic – parte a ramificaţiilor neuronale ale corpului care îţi fac şi inima să bată, pielea să pară „ca de găină‟ şi palmele să transpire – trimite semnale nervilor din acei muşchi mici şi-i determină să se contracte.

Excitaţia sexuală stimulează muşchii să se contracte

Sfârcurile sunt o zonă erogenă sensibilă. Excitaţia, indiferent dacă provine de la stimularea fizică, precum atingerea, sau de la stimularea psihologică, cum ar fi închipuirea unei fantezii despre ceva, transmite semnale nervilor din acei muşchi mici să se contracte similar cu efectul pe care aceste sentimente trezite le pot avea la nivelul organelor genitale.

Un studiu a descoperit că stimularea mamelonului la femei a activat cortexul senzorial genital, aceeaşi parte a creierului activată prin stimularea clitorisului, a vaginului şi a colului uterin.

Mai mult, sfârcurile sunt alcătuite din ţesut erectil, un tip de ţesut care primeşte un flux mare de sânge. Când cortexul senzorial genital este activat, fluxul de sânge poate determina ca ţesutul să devină mai greu sau mai rigid.

Frigul, cea mai frecventă cauză

Stimularea nu se rezumă doar la excitare. Dacă sfârcurile se întăresc ca rocile atunci când este frig, acest lucru este normal. Când temperatura scade, acei muşchi mici de sub piele se contractă pentru a prinde aerul cald din apropierea pielii şi pentru a pierde mai puţină căldură. Acesta este motivul pentru care areola se contractă şi atunci când sfârcul este expus la frig. Pielea contractată apoi împinge sfârcul spre exterior.

Schimbările hormonale cresc sensibilitatea sfârcurilor

Şi hormonii îţi pot îngreuna sfârcurile atunci când nu există niciun alt motiv evident. În timpul menstruaţiei sau chiar la ovulaţie, modificările nivelului hormonal, mai ales estrogen, pot face ca sfârcurile să devină mai sensibile sau chiar să fie mai predispuse să se întărească.

Alte modificări ale mamelonului legate de hormoni încep în sarcină şi continuă prin alăptare. În timpul sarcinii, hormonul progesteron determină formarea mai multor lobuli şi sisteme de conducte pentru formarea laptelui matern. Spre finalul sarcinii, hormonii determină ca areola să se mărească, iar sfârcul să se ridice în pregătirea pentru alăptare. Apoi, în timpul alăptării, stimularea mecanică a sfârcului de la bebeluş face ca organismul să elibereze oxitocină. Acest hormon acţionează asupra glandelor de lapte pentru a se contracta şi a împinge laptele către copil.

@shutterstock