Cine a fost Madame Claude, matroana celui mai mare bordel al Franţei. Era numită Coco Chanel a prostituţiei

Fernande Grudet, mult mai cunoscută drept Madame Claude, a fost cea mai mare matroană a Franţei moderne şi a creat din prostituţie un imperiu. În anii ʼ60-7ʼ0 era cea mai bogată femeie din Europa, realizată prin forţe proprii, iar în agenda ei se regăseau nume precum cel al preşedintelui SUA, John F. Kennedy, cel al şahului Iranului şi cel al patronului concernului Fiat, Giovanni Agnelli.

După al Doilea Război Mondial, Madame Claude a condus la Paris, în apropiere de Champs-Élysées, una dintre casele de toleranţă cele mai exclusiviste de la acea vreme, ajungând să aibă la un moment dat o reţea alcătuită din peste 500 de femei şi câţiva bărbaţi.

Fernande Grudet, viitoarea Madame Claude, s-a născut într-o familie săracă de evrei, în oraşul Angers şi, potrivit propriilor spuse, a dus o viaţă extrem de aventuroasă – a luptat în Rezistenţa franceză, a supravieţuit într-un lagăr nazist de concentrare, s-a iubit cu membri ai Mafiei corsicane şi a fost ea însăşi prostituată înainte de a deschide un bordel pentru cei bogaţi şi faimoşi. Apelând în mod inedit la tehnologia telefonului, a creat conceptul de call-girl.

Din 1961 până în 1977, Madame Claude a furnizat prostituate de lux unor clienţi de top. Colonelul Gaddafi, actorul Marlon Brando şi jumătate dintre miniştri francezi erau printre clienţii fetelor cunoscute drept Claudette. Toate aranjamentele se făceau prin telefon, iar tot ceea ce miliardarii, prinţii şi preşedinţii doreau, Madame Claude oferea.

Multe dintre fetele care lucrau pentru ea nu făceau asta pentru că nu aveau din ce trăi. Doamna Claude îşi alegea unele prostituate din familii din lumea bună: studente la Sorbona, modele pentru Christian Dior, actriţe. A  încercat chiar s-o „recruteze“ pe celebra actriţă Joan Collins. Toate fetele, însă, aveau de trecut două „probe“ la angajare.

„Audiţii“ la angajare  

Pentru a se asigura că nu au niciun defect, le punea să se dezbrace complet. „A fost foarte amuzant pentru că au existat întotdeauna două tipuri de reacţii. O fată tânără, foarte sigură pe ea se ridica, şi se dezbrăca imediat. Nu avea nimic de ascuns. Dar erau şi cele care abia îşi scoteau, timid, rochia şi lor le spuneam: «Poate ar trebui să-ţi dai jos sutienul». Dar ştiam că nu va fi frumos“, povestea în cartea ei de memorii.

Unele Claudette făceau şi operaţii estetice, la fel cum a făcut şi matroana, în tinereţe, pentru că ea însăşi a recunoscut că nu a fost vreo frumuseţe. Aşa cum a recunoscut că niciodată nu i-a plăcur să facă sex. "Oamenii trecuţi de 40 de ani nu ar trebui să mai facă sex", spunea ea.

Apoi le trimitea pe fete la... alte teste. Mai exact, avea câţiva amici care se culcau cu fetele şi îi spuneau dacă sunt sau nu capabile de anumite performanţe sexuale. Au fost şi multe respinse, iar una dintre acestea a încercat să o omoare şi a împuşcat-o, dar glonţul nu a fost fatal.

Bărbaţii erau „porfofele“, iar femeile „găuri“. Ce i-a cerut JFK

În 1977, tarifele earu următoarele (estimate la preţurile actuale): 250 de euro pentru o după-amiază, 500 de euro pentru o seară şi 1.200 de euro pentru întreaga zi. Claudette-ele de top costau şi 10.000 de euro pentru o zi.

În 1977 era deja celebră, astfel că s-a făcut un prim film despre ea. Actriţa care a interpretat-o a descris-o drept o femeie oribilă, care numea bărbaţii „porfofele“ şi femeile „găuri“.

Evident, reţeaua de prostituţie nu a putut funcţiona fără protecţie (neoficială) din partea guvernului francez. Mai ales că jumătate dintre membrii cabinetului erau clienţii bordelului. Şi nu numai politicienii francezi, ci şi cei americani. Unul dintre clienţii celebri a fost preşedintele SUA J.F Kenedy care i-a cerut o sosie a soţiei sale, Jackie, dar care să fie, în plus, sexy.

În 1974, imperiul ei a început să se clatine când noul preşedinte francez, Giscard d´Estaing, a pornit un răzoi împotriva prostituţiei. A fugit în Los Angeles, dar nu s-a adaptat, iar încercările ei de a înfiinţa un bordel în SUA au eşuat. Aşa că s-a întors în Franţa, în 1985, cu riscul de a face închisoare. 

Închisoare de lux

Şi chiar a făcut închisoare pentru evaziune fiscală, dar numai 4 luni. A fost închisă în cea mai confortabilă închisoare din Franţa - un castel din secolul al XVII-lea, cu propria ei menajeră, coafeză şi mese livrate de un restaurant din apropiere.

După eliberare, nu a putut rezista şi s-a întors la proxenetism. Când a respins o fată pe motiv că e prea grasă, aceasta a turnat-o la poliţie, iar în 1992  doamna Claude a fost arestată din nou, sub acuzaţia de prostituţie. A făcut şase luni de închisoare, apoi s-a retras definitiv din această lume. Şi-a petrecut ultima parte a vieţii la Nisa şi a murit în 2015, la 92 de ani.

Aşa cum spunea în cartea ei de memorii, „oamenii vor plăti întotdeauna pentru două lucruri: mâncare şi sex. Iar eu nu m-am priceput niciodată la gătit“.