Credincioşii au câteva stereotipuri când vine vorba despre descrierea iadului. Ueori este un fel de cameră de tortură masivă, aflată într-un alt plan al existenţei, alteori e un loc întunecat, ca o peşteră, iar cei trimişi acolo sunt torturaţi în moduri groaznice. Alte relatări descriu locul ca un cuptor, unde blestemaţii sunt chinuiţi de flăcări veşnice.

Există şi o variantă intermediară între viaţa de aici şi cea de apoi: Purgatoriul. Acesta este, în credinţa romano-catolică, un loc de curăţare prin foc a sufletelor păcătoase, înainte de a avea acces în paradis. În ortodoxie, purgatoriul este echivalent într-o oarecare măsură cu iadul, tot un loc unde păcatele se „curăţă” cu foc.

Dar cum descrie Biblia de fapt iadul? Nu foarte exact, deşi există mai multe relatări. În esenţă, imaginea „populară“ a iadului este una care nu se bazează direct pe scripturi, ci pe inferenţă, traducere greşită şi o combinaţie între superstiţie şi învăţătura reală.