Într-o relaţie toxică, conexiunea şi comunicarea dintre parteneri este deficitară sau lipseşte, cel puţin unul dintre parteneri are un comportament dăunător pentru el însuşi sau pentru celălalt.

Un conflict sau câteva discuţii în contradictoriu nu fac o relaţie să fie toxică, iar discuţiile în contradictoriu sunt sănătoase şi, dacă sunt făcute cu cap, pot chiar să întărească mult conexiunea dintre parteneri, crede psihologul Andra Tănăsescu, vicepreşedinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI). Totuşi, specialistul afirmă că primele lucruri care ne vin în minte atunci când vorbim de probleme în relaţii sunt: nevoia de validare, nevoia de a fi acceptaţi, frica de singurătate, teama de abandon, probleme de relaţionare cu părinţii, ataşamente nesănătoase, obsesii, fixaţii, dependenţe etc. 

Aceasta a observat 4 tipuri de atitudini care îi determină pe oameni să se implice în aceste relaţii care le provoacă suferinţă:

  • Pornim de la ideea ca partenerul să ne placă, nu ca să aflăm dacă nouă ne place
  • Ne concentrăm să îl convingem pe celălalt de adevărul nostru, să îl convingem să ne accepte, în condiţiile în care noi habar nu avem dacă ne place cu adevărat acea persoană
  • Focusul pus pe „celălalt trebuie să mă placă cu orice preţ” în loc de „hai să văd dacă îmi place această persoană şi dacă rezonăm” este adevărata sursă a suferinţei
  • Ne concentrăm pe modalităţi de a ne face plăcuţi şi uităm de noi şi de propriile noastre nevoi, vise şi dorinţe. Din acest motiv, ne trezim la un moment dat într-o relaţie care ne provoacă durere, doar pentru că ne-am neglijat pe noi înşine. Ne-am trădat pe noi, ne-am băgat într-o cutiuţă de unde nu ne dăm dreptul de a alegem. Partea din noi care ar putea face alegerea corectă a partenerului este legată de mâini şi de picioare, în timp ce noi facem toate eforturile să convingem pe alţii cât suntem de minunaţi

Totuşi, odată ce începem să căutăm lucrurile care să ne aducă nouă bucurie, persoane alături de care noi să simţim cum creştem, cum ne bucurăm, suferinţa dispare. Iar lucrul acesta este valabil în orice domeniu al vieţii noastre.

“La interviurile pentru angajare, emoţiile puternice apar la frica unei respingeri, care vin din focusul pe ce va zice cel care ne ia interviu: <<dacă nu o să le placă ce spun, dacă nu o să îi conving, dacă o să considere că nu am ce căuta la ei>>, te concentrezi pe EI, în loc de EU. Întâlnirile de afaceri sau întâlnirile romantice: dacă pornim cu gândul <<oare o să mă placă>>, intrăm acolo cu capul plecat şi numai încredere nu inspirăm. Normal că nu iese nimic bun. Dacă focusul este pe <<celălalt TREBUIE să mă placă>> în loc de <<MIE, în primul rând, este nevoie să îmi placă>>, te vei pierde cu firea şi îl vei face să nu te placă. Aşadar, data viitoare când ieşi la întâlnire sau mergi la interviu, porneşte cu curiozitate şi întreabă-te: <<Oare MIE o să îmi placă? Vreau ca această persoană / echipă să fie parte din viaţa mea? Mi-ar face plăcere şi aş petrece timpul cu bucurie? Răspunsul ţi-l vei da singură şi va fi cel mai bun pentru tine!”, conchide psihologul Andra Tănăsescu.

FOTO Shutterstock