Miracolele Sfintei Cruci

Credincioşii ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici sărbătoresc la data de 14 septembrie Înălţarea Sfintei Cruci. Praznicul aminteşte de două mari minuni care au pus capăt prigonirii creştinilor.

Unul dintre cele mai importante simboluri creştine,Sfânta Cruce,esenţa răscumpărării omului de către Mântuitor prin jertfa Sa,a început să fie cinstită din secolul al IV-lea prin două mari minuni. Mai întâi,i s-a ivit pe cer Sfântului Împărat Constantin cel Mare,care a folosit-o apoi ca emblemă pe steaguri,pe coifuri şi pe paveze,învingând în luptele contra Împăratului Maxenţiu. Apoi i s-a dezvăluit Sfântei Elena,mama Împăratului Constantin cel Mare.

Prin Sfânta Cruce a biruit Împăratul Constantin

Sub influenţa Sfintei Împărătese Elena,Împăratul Constantin cel Mare a devenit „un slujitor atât de devotat lui Dumnezeu,încât ai fi crezut că a fost din copilărie un discipol al Mântuitorului“,după cum scrie şi biograful său,Eusebiu de Cezareea. De aceea,în secolul al IV-lea,când Constantin cel Mare era împărat peste Galia şi Britania,iar Maxenţiu peste Roma şi când romanii i-au cerut ajutorul,nemaiputând să suporte tirania celui din urmă,împăratul s-a rugat mult la Dumnezeu şi a căutat ajutor la El.

Se îndoia că-l va birui pe Maxenţiu,mai ales pentru că avea o oaste mult mai mică,dar Domnul i-a răspuns:a trimis pe cer,în timpul zilei,o cruce luminoasă deasupra căreia stătea scris:„Prin acest semn vei birui“. Atunci,punându-şi încrederea în Domnul şi transformând Sfânta Cruce în emblemă,Împăratul Constantin cel Mare a câştigat războiul şi a luat în stăpânire întreg Imperiul Roman.

Apariţia Sfintei Cruci a dus la oprirea prigoanei creştine

După ce a ajuns la conducerea Imperiului Roman,Împăratul Constantin cel Mare a pus capăt prigonirii şi martirizării creştinilor,făcând din creştinism religie oficială,prin publicarea Edictului de la Milan,în anul 313. Apoi,a pus Sfânta Cruce pe actele oficiale,pe monede şi a interzis răstignirea pe cruce a celor condamnaţi la moarte. Urmând voia lui Dumnezeu,Împăratul Constantin cel Mare a adunat arhierei din toate părţile imperiului pentru a propovădui creştinismul.

Tot el a poruncit să fie ridicată o biserică în numele Mântuitorului,unde să fie botezaţi toţi creştinii. Aceasta s-a petrecut după botezul lui,prin care a fost vindecat de lepră. Deşi slujitorii lui,care se rugau idolilor,l-au sfătuit să facă baie în sângele unor prunci pentru a se lecui de lepră,Împăratul Constantin cel Mare a ales să îndure boala decât să ucidă copii. Atunci,Domnul i-a trimis în vis pe Sfinţii Petru şi Pavel,care l-au îndemnat să se boteze cu ajutorul unui episcop sihastru,după un timp de post şi rugăciune.

Înălţarea Sfintei Cruci este zi de post în amintirea patimilor lui Iisus.

De ce sărbătorim Înălţarea Sfintei Cruci la 14 septembrie?

O altă minune care a condus la cinstirea Sfintei Cruci a fost aflarea la Ierusalim a Crucii pe care s-a jertfit Mântuitorul Hristos. Lemnul Sfintei Sale Cruci fusese îngropat în apropierea Golgotei,unde Împărăteasa Elena l-a găsit cu trei secole mai târziu,alături de alte două cruci. Neştiind care este cea a lui Iisus,a cerut să fie atinsă de fiecare cruce în parte o văduvă care murise. Ca prin miracol,atunci când a fost apropiată de Sfânta Cruce,ea a înviat.

Pentru ca toţi cei adunaţi acolo să poată vedea Crucea lui Iisus,Fericitul Macarie,patriarhul Ierusalimului,a înălţat-o deasupra capetelor lor,moment zugrăvit în icoanele care înfăţişează Înălţarea Sfintei Cruci. Praznicul aflării Crucii Mântuitorului a fost asociat curând cu sărbătoarea sfinţirii Bisericii Învierii din Ierusalim,care a avut loc pe 14 septembrie. Biserica fusese ridicată tot de Împăratul Constantin cel Mare,pe locul unui templu păgân.

Pe locul unde s-a găsit Crucea lui Iisus a fost ridicată o basilică,la porunca Sfintei Elena

Zbuciumata istorie a Crucii Mântuitorului

Împărăteasa a adus o parte din Crucea lui Iisus în Imperiul Roman. Cealaltă a rămas în Basilica Sfintei Cruci din Ierusalim,construită de ea pe locul unde s-a întâmplat minunea descoperirii ei. De aici a fost furată de perşi,iar în anul 628 a fost recucerită de Împăratul Heraclie al III-lea. Înainte de a se întoarce la Constantinopol cu Sfânta Cruce,Împărăteasa Elena a cerut ridicarea mai multor lăcaşuri sfinte:biserica din grădina Ghetsimani,Biserica din Bethleem şi cea din Nazaret.