Schimbarea la Faţă, o sărbătoare sfântă a creştinătăţii
Pe 6 august, întreaga creştinătate sărbătoreşte Schimbarea la Faţă, unul dintre mai importante praznice împărăteşti din Noul Testament.
El aminteşte de momentul arătării dumnezeirii lui Hristos în prezenţa a trei dintre ucenicii Săi,Petru,Iacov şi Ioan,pe Muntele Tabor.
Petrecută în ultimul an al vieţii lui Iisus pe pământ,Schimbarea la Faţă a fost relatată de evangheliştii Matei (17,1-9),Marcu (9,1-9) şi Ioan (9,29-36):„Şi după şase zile,Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov şi pe Ioan,fratele lui,şi i-a dus într-un munte înalt,de o parte. Şi S-a schimbat la faţă,înaintea lor,şi a strălucit faţa Lui ca soarele,iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată,Moise şi Ilie s-au arătat lor,vorbind cu El. (...) un nor luminos i-a umbrit pe ei,şi iată glas din nor zicând:«Acesta este Fiul Meu Cel iubit,în Care am binevoit;pe Acesta ascultaţi-L». Şi,auzind,ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte.“ Acest moment de revelaţie a slavei divine este trăit cu intensitate sporită de creştini,mai ales la slujbele ţinute în bisericile şi mănăstirile care poartă hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului“.
Miracolul de pe Muntele Tabor se repetă anual
Minunea apariţiei unui nor luminos se întâmplă şi în prezent cu această ocazie pe Muntele Tabor,unul dintre Locurile Sfinte ale Israelului. În timpul Sfintei Liturghii,la mănăstirea ortodoxă ridicată aici,se iveşte formaţiunea cerească care coboară peste munte şi răspândeşte în aer o mireasmă de tămâie. Încă de la ora la care începe privegherea în biserică,pe cerul întunecat al nopţii se poate vedea o lumină portocalie. Când începe liturghia,ea se apropie,iar cei care asistă la slujbă spun că trăiesc o bucurie extraordinară. La fel ca Apostolii,cei prezenţi devin şi ei martori ai descoperirii dumnezeirii Mântuitorului. Totodată,ei spun că simt prezenţa lui Dumnezeu,Care le reaminteşte tuturor că Iisus este Fiul Său rânduit să fie mijloc de împăcare cu omenirea şi jertfă de răscumpărare a păcatelor ei. De aceea,pe bună dreptate,Muntele Tabor este considerat locul în care vechiul a fost schimbat cu noul şi umanitatea s-a transpus în dumnezeire.
Muntele Petridului,loc de reculegere duhovnicească
Simbol al trecerii de la Vechea Lege la cea nouă poate fi considerat la noi Muntele Petridului,aflat lângă Cheile Turzii. În vechime,dacii făceau pe acest munte procesiuni religioase închinate zeilor,pentru ca,mai târziu,în secolul al XIV-lea,românii ardeleni să construiască aici Mănăstirea Cheile Turzii. Schitul a primit hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului“,semn al renunţării la cultul idolilor,şi a devenit loc de pelerinaj predilect pentru creştinii din zonă,dar nu numai pentru ei. Într-o vreme de asuprire etnică şi religioasă,în acest lăcaş sfânt s-a menţinut vie credinţa ortodoxă şi tradiţiile transilvănene,prin înfiinţarea unei şcoli monahale pentru laici. La Revoluţia din anul 1848,mănăstirea a fost distrusă şi abia în anii '30 a fost refăcută.
Schitul Metamorfozei poartă hramul acestui moment religios
Cunoscut centru monahal al creştinătăţii răsăritene aflat în Grecia,Meteora numără astăzi şase sfinte locaşuri ca acelaşi număr de punţi către cer,dintre care cea mai veche este Mănăstirea Schimbarea la Faţă a schitului numit Marele Metor sau Schitul Metamorfozei. De întemeierea ei se leagă numele fondatorului primei comunităţi monastice din această zonă,Sfântul Atanasie Meteoritul,venit de la Muntele Athos. Mănăstirea are şi cea mai veche şi mai mare biserică a Meteorelor,clădită în preajma anului 1388,pe o stâncă la 400 de metri înălţime.
Rugăciune către Mântuitorul Hristos
„O,Preadulce şi Atotbunule Iisus,Cel ce în Tabor ai strălucit cu Slavă Dumnezeiască,primeşte acum această puţină rugăciune a noastră,precum ai primit în muntele cel sfânt închinarea ucenicilor Tăi,aşa şi pe noi învredniceşte-ne să ne închinăm preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă,ca strălucind în lumina faptelor bune,să se lumineze prin Tine întunericul păcatului care locuieşte în noi şi să ne arătăm vrednici moştenitori ai împărăţiei Tale cele veşnice,unde cu toţi sfinţii să-ţi cântăm:Aliluia.“ (fragment din „Acatistul Schimbării la Faţă“)
