Abuzurile şi violenţa asupra copiilor îi fac pe cei mici să „îmbătrânească” mai repede, conform unui studiu recent
Nu este un subiect nou faptul că orice fel de abuz în copilărie va lăsa cicatrici şi traume la vârsta adultă. De multe ori, experienţele din copilărie sunt asociate, mai târziu, cu stres post-traumatic, apariţia depresiei sau atacurilor de panică, tulburări disociative, plus apariţia altor afecţiuni care se răsfrâng asupra corpului (ex.: cele cardiovasculare). Mai mult decât atât, episoadele de abuz şi de violenţă vor grăbi îmbătrânirea celulară.
Rezultatele unui studiu recent au arătat că un copil atunci când este expus abuzurilor, din punct de vedere biologic va „îmbătrâni” mai repede, potrivit Psychology Today.
Pentru a preveni îmbătrânirea celulară, sunt necesare o dietă echilibrată, un program de somn odihnitor, exerciţii fizice, o sănătate psihică bună, însă şi factorul genetic joacă un rol important.
La polul opus, cercetătorii au descoperit cinci factori nocivi care duc la scurtarea telomerelor şi, implicit, la îmbătrânirea celulară. Acestea sunt:
- pesimismul
- ostilitatea
- înăbuşirea gândurilor
- deconectarea
- ruminaţia sau meditarea obsesivă asupra unei idei
Într-un studiu anterior, au luat parte 116000 de participanţi, fiind grupaţi în două categorii: cei care au experimentat abuzuri şi pedeapsă fizică şi cei care au fost neglijaţi fizic şi emoţional. Doar copiii care au avut parte de abuzuri (de orice fel) au fost mai predispuşi să înceapă mai repede perioada de pubertate (pubertate timpurie), dar şi îmbătrânirea celulară comparativ cu copiii care au fost doar neglijaţi.
Mai mult decât atât, studiile de specialitate au demonstrat de-a lungul timpului că pedepsele fizice aplicate unei persoane, încă din copilărie, nu i-au lăsat doar „urme” de natură emoţională, aşa cum sunt traumele, ci îi poate diminua cantitatea de materie cenuşie în anumite zone ale creierului, din punct de vedere neurobiologic. Cu alte cuvinte, atunci când un copil mic este bătut, anumite părţi ale creierului său se deteriorează, mai ales că acestea nu sunt dezvoltate suficient.
O echipă de cercetători au publicat în anul 2009 un studiu la care au luat parte peste 1000 de adulţi tineri cu vârsta cuprinsă între 18 şi 25 de ani. O parte dintre aceştia au fost pedepsiţi fizic, în copilărie, minimum trei ani, având câte 12 episoade de violenţă fizică pe an, de multe ori folosindu-se şi obiecte contodente pentru a-i pedepsi.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că materia cenuşie s-a diminuat în acele părţi ale creierului care, mai târziu, au fost responsabile de apariţia depresiei, viciilor (adicţiilor), tulburări de stres post-traumatic sau disociative (depersonalizare, negare a situaţiilor neplăcute).
Alţi specialişti au întărit aceste concluzii, în anul 2017, când au analizat 12 rezultate ale altor studii din domeniu. Aceştia au fost de părere că pedepsele fizice primite în copilărie nu fac altceva decât să îngreuneze, mai târziu, dezvoltarea normală a acelor părţi ale creierului responsabile de controlul afectiv şi cognitiv.
FOTO Shutterstock.com
