INTERVIU Cezar Ouatu: „Aştept să intru în rol de tată cât mai curând posibil“
Se numără printre artiştii care au găsit calea de a răzbi într-un an foarte greu din cauza pandemiei. S-a implicat în proiecte de televiziune prin care a surprins în mod pozitiv, are cursuri de canto online şi se pregăteşte pentru a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Canto care îi poartă numele. Mai are multe de realizat pe plan profesional, dar şi personal, mai ales de când a început o frumoasă poveste de dragoste.
Ai acceptat provocarea de a participa la emisiunea „Ferma‟. Cum ţi s-a părut experienţa?
A fost una unică! A fost mai greu decât m-aş fi aşteptat sau aş fi perceput uitându-mă la sezoanele anterioare. Primele zile au fost cele mai dificile prin oboseala acumulată şi din cauza lipsei mâncării, apoi am reuşit să mă obişnuiesc. Şi am realizat că am acceptat autodepăşirea şi detaşasarea de zona de confort, pentru că mi se pare o experienţă extrem de interesantă din punct de vedere psihologic şi fizic.
Care a fost primul lucru pe care l-ai făcut după aceea?
Am mâncat cozonac, pentru că George Piştereanu a insistat atât de mult pe acest lucru, încât mi-a indus această poftă. Am ajuns foarte târziu acasă şi am simţit nevoia să mă odihnesc. Deşi eram singur, am găsit o casă împânzită cu bileţele cu declaraţii de dragoste. M-a impresionat foarte mult tot acest itinerariu. A doua zi, am plecat spre Alba Iulia, către partenera mea de viaţă. Acolo am urmat o cură de îngrăşare ardelenească, luând undeva la vreo 3 kg în 3 zile.
Regreţi ceva legat de participarea la emisiunea „Ferma‟?
N-aş fi făcut nimic mai mult decât am făcut şi anume de a fi eu însumi. Evident, pe sticlă nu s-a putut monta tot ceea ce am făcut eu acolo: am cărat zeci de găleţi de apă, am ajutat la coteţ. Mă bucur că n-am jucat un rol, ca să par ceea ce şi-ar dori lumea să vadă.
Dar în viaţă în general regreţi ceva din trecutul tău?
Din trecutul meu, nu pot să spun că am regrete, doar aş putea spune ce aspiraţii aş avea astăzi. Acele regrete pe care le am n-au ţinut de mine, iar unul dintre acestea este că tatăl meu s-a stins din viaţă mult prea repede. N-a văzut o perioadă importantă din viaţa mea care i-ar fi dat ani de viaţă şi mândrie, începând din 2013.
Te-ai gândit vreodată să te stabileşti în altă ţară?
Pentru mine nu este neapărat un vis, ci o etapă pe care aş vrea s-o experimentez la un moment dat, şi anume: Statele Unite ale Americii. Cred că acolo aş putea avea un punct culminant din punct de vedere profesional. Nu ştiu dacă m-aş stabili acolo, dar este o destinaţie pe care o visez de ceva vreme. Evident, m-aş restabili în ţara mea adoptivă, Italia, care mi-a oferit foarte multe.
Ce te-a convins să te întorci în România după mulţi ani petrecuţi în Italia?
Reîntoarcerea mea în ţară a fost în urma unei provocări venite din partea lui Cristian Faur. Este cel care a scris piesa „It`s my life“, piesa cu care am reprezentat România la Eurovision. Iniţial, am crezut că va fi un popas, însă lucrurile s-au schimbat şi au continuat cu alte proiecte, aşa că am decis să rămân în ţară pentru o perioadă mai lungă. Lăsând în spate o carieră de 13 ani în lumea operei, am ales acest drum al muzicii de tip pop-opera, apoi am acceptat o serie de proiecte de televiziune, dar şi unele pedagogice.
Cum ţi-a mers anul acesta?
Anul acesta, sincer, nu am avut probleme. Este adevărat, îmi lipseşte scena. A fost un an mai detaşat de rutina cotidiană, fiind atât de mult timp în casă, alături de cei dragi. Cu toate acestea, am descoperit valori de care uitam adesea. Am onoarea şi mândria de a fi solist vocal la Filarmonica Paul Constantinescu din Ploieşti, merg mai departe cu tot ceea ce înseamă cursurile mele de canto, mai nou online, şi mă pregătesc de cea de-a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Canto „Cezar Ouatu“, după succesul de anul trecut.
Partenera ta, Raluca Jurca, declara că a fost încercată de gelozie din cauza proiectului „Ferma‟. Cum a fost din punctul tău de vedere?
Eu acolo am plecat să mă reprezint pe mine, fiind bine ancorat sufleteşte în această poveste frumoasă pe care o trăiesc cu Raluca. Motivele de gelozie pot apărea, dar cât timp îţi menţii coloana vertebrală, n-ai de ce să-ţi faci probleme. Am fost mereu cu gândul la ea, am avut o poză cu ea pe care o vedeam zilnic şi-mi dădea forţa necesară să merg mai departe.
Ce iubeşti cel mai mult la partenera ta?
Iubesc atenţia ei extremă la detalii şi faptul că are acea puritate şi mod de a iubi simplu, extrem de onest şi sincer. Are o atenţie distributivă care ar trebui să existe într-o relaţie şi pe care o simţi fără să vorbeşti foarte mult: dintr-o simplă grimasă, să simţi ce are nevoie cel de lângă tine.
Cum te vezi în rol de tată?
Bună întrebare! (zâmbeşte) Aştept să se întâmple cât mai curând posibil. Cred că voi fi sufocat. Eu visez o creatură superbă, cu chip de fată. Cu siguranţă, voi fi un tată extrem de iubitor. Probabil se va întâmpla cum eram şi eu cu tata: el mă pupa, chiar dacă eram deja mai mare şi simţeam că mă sufocă, dar acum îmi lipseşte acel sentiment. Voi căuta un echilibru cu fata sau băiatul meu, în funcţie de ce va vrea Dumnezeu. Şi cred că voi fi şi sever, deşi nici mie nu-mi vine să cred când o spun. Parcă văd că mă voi înmuia rapid.
Ce îţi doreşti cel mai mult pe plan personal?
Nu vreau să mai spun, vreau să vă surprind: un copil. Eu deja mi-am creionat şi am vorbit cu Divinitatea să-mi dea o fetiţă cu iubita şi partenera mea de viaţă. Restul va veni de la sine. Cred că dacă eşti bine pe plan personal, lucrurile se leagă şi profesional. Dacă emani energii pozitive, atragi lucruri pozitive.
FOTO Arhivă personală
