Casa Căsătoriilor, locul unde începe viaţa în doi

simeon stalpnicul png

Agitaţie, emoţii, lacrimi de fericire, flori şi o ploaie de orez. Ai ghicit, este vorba despre o zi  în plin „sezon” de nunţi, când zeci de cupluri aşteaptă să spună „Da!” în faţa ofiţerului stării civile.

La Casa Căsătoriilor,spaţiul şi timpul nu sunt suficiente niciodată,iar aerul este îngreunat de emoţie:un du-te-vino cu miri şi mirese,pentru care ziua în care şi-au unit destinele este unică.

Dintr-un foc,îţi dai seama care sunt însurăţeii,tineri sau mai puţin tineri,după expresia feţei. El mai verifică (a câta oară?) dacă n-a uitat buletinul ori certificatul de naştere şi mai ascultă,cu atenţie,câteva cuvinte şoptite de mama,la ureche.

Ea este puţin nervoasă,nu ştie dacă buchetul de flori se potriveşte perfect cu rochia,iar prietena de suflet îi mai aşază o şuviţă rebelă.

Un act care nu schimbă nimic

Mi-am petrecut o sâmbătă ca reporter la Casa Căsătoriilor. Nici nu ştiţi ce interesant poate fi să priveşti „la rece” pe cei adunaţi în jurul unui cuplu emoţionat şi fericit. Sau să stai de vorbă cu necunoscuţii aceştia zâmbitori şi eliberaţi pentru câteva ore de grijile şi de stresul vieţii de toate zilele.

Primul cuplu cu care am schimbat printre picături câteva vorbe este format dintr-un turc simpatic,Mustafa Turkman,şi o româncă frumoasă,Georgiana Cristina Puiu. Nu au venit singuri,ci însoţiţi de părinţi,naşi şi de un alai de vreo 20 de prieteni.

După întrebarea „... de bună voie şi nesilit de nimeni,o iei în căsătorie pe...?”,urmată de un „Da” hotărât,după ceremonia de primire a certificatului de căsătorie,mirele ne-a declarat:„Este un act care nu schimbă cu nimic dragostea noastră,dar care era necesar,pentru detalii administrative”.

Îmbrăţişări, emoţii şi poze

Alte îmbrăţişări,alte emoţii şi multe poze... Alt cuplu la rând. Iar buchetele de flori se aşază unele peste altele în braţele miresei. Toate asortate perfect cu rochia turcoaz pe care o poartă.

„Este cel mai fericit moment din viaţa mea,niciodată nu am primit atâtea felicitări şi nu m-am simţit mai emoţionată. Şi mai iubită de soţul meu,căci,acum,îi pot spune oficial aşa”, povesteşte Georgiana.

La fel simte şi Laura,cealaltă mireasă pe care am provocat-o la vorbă,o fată frumoasă de 31 de ani. „Acum mă simt soţia lui. Cu toate că, de doi ani de când suntem împreună, m-am simţit mereu protejată şi iubită,ca o soţie.”

Laura Mironescu şi George Olteanu au spus un „Da” răspicat,aproape răstit,ca să-i audă toată lumea din sală. Despre emoţia părinţilor se cade să vorbim puţin. De ce oare le tremură mâna pe paharul de şampanie? De ce au lacrimi în colţul ochilor? Nu îndrăznesc să-i deranjez cu întrebarea,poate şi pentru că ştiu răspunsul.

Ploaia de orez aduce noroc

La o cununie civilă care se respectă,nu lipsesc şampania,pişcoturile şi... orezul. Partea cu şampania şi prăjiturile o ştiam şi eu,dar ce caută orezul în poveste?

„Aduce noroc,să avem o casă îmbelşugată şi copii frumoşi. Aşa e tradiţia aici!”, mă luminează turcul simpatic, Mustafa. Nici Laura şi George n-au scăpat de ploaia de orez şi de bolta de flori făcută de prieteni la ieşirea din primărie.

În semn de noroc,sănătate şi de prosperitate. Aşa să fie şi din partea mea. Mi-a făcut bine această zi petrecută printre cei mai fericiţi oameni de pe planetă,chiar dacă am fost un intrus indiscret.